we had a good time

in the end we did, didn't we?
ce pacat ca n-am reusit mai devreme, cat timp pierdut.
ce pacat ca a trebuit sa te imbolnavesti si sa te ingrijesc full time
- iar pentru asta sa trebuiasca sa-mi regandesc cu totul viata, programul social, relatiile, proiectele... dar pana la final ce mai igienizare emotionala si sociala ne-a iesit, sefa:)
ce pacat ca nu m-am prins mai devreme,
ce pacat ca nu te-ai relaxat mai devreme.
ce pacat ca n-am ras mai des noi doua.
doamne ce-am mai ras azi. i-am povestit sinzianei pe facebook:
12:56PM
So mamaie tocmai mi-a tras brusc in scuipat cu peste in cap. LITERALLY. Deci i-am dat acum 20 de min un dumicat de peste, dupa aia a zis k nu mai vrea, so I sat in the armchair next to the bed doing email and stuff when she just SPAT but very forcefully the dumicat she had been trying to chew dar nu reusea sau s-a plictisit or samsing. Si o intreb: tocmai mi-ai tras un scuipat foarte tare in cap?! Si ea zice da, scuze. Si dupa aia imi iau "scuipatu" din cap si vad ca e peste...
2:34PM
What
Omg that is trully funny
I literally cry laughed for like 10 minutes
3:13PM
i kno me too.. she do stuff like that now, she sort of constienta but she also sort of dusa, and like she even says scuze when she sughite sometimes, and other times she just sughite incontinently without seeming to realize it. is risu-plinsu but way cute

dont get me wrong, dar ce pacat ca nu te-ai imbolnavit mai devreme, mama.
ce mult ne-am apropiat noi si ce bine ne-am distrat in astia 2 ani de cand ai cazut la pat. 
ce pacat c-ai avut o copilarie super naspa, si un tata cretin, si un bunic pe care l-ai adorat si care te-a maritat cu un alcoolic agresiv, pe care nu l-ai lasat decat dupa ce ti-a dat cu fierul de calcat in cap. ce pacat ca ai ajuns o mama singura obsedata de un singur lucru: sa nu te arate nimeni cu degetul. ce pacat ca asta te-a facut sa te ascunzi ca esti tiganca, sa iti tragi numai gagici romani si impunatori: gestionar, rectificator, nu orice terchea-berchea cu ras in ochi si soare-n plete. ce pacat ca n-ai avut prietenii decat cu cateva colege de serviciu, toate "doamne" si rasiste imputite, toate "exemplare" si perfecte, si tu mereu incercand sa ajungi ca ele. ce pacat ca n-ai avut niciodata prietene, ca n-ai iesit niciodata si tu la un film "ca fetele", ca ai fost atat de mandra incat nici cu petra sau cu mine nu lasai garda jos. ani de zile ti-am zis "the mother" si am facut la tampenii de nici nu-ti imaginezi, si te-am mintit ca sa nu mananc bataie. si uneori am facut chestii numai ca sa te oftic, pentru ca te uram, pentru ca erai rea si ingusta la minte, si n-aveam nimic dar nimic in comun,

ce bine c-ai fost rea.
din clasa a doua, de cand am venit la bucuresti sa traiesc cu tine, am decis ca esti o femeie rea, zgircita, neprietenoasa si fara simtul umorului, cu care n-am nimic de-a face. am decis sa te "fac" si sa fac ce vreau eu, nu ce vrei tu. asta a devenit mantra mea - libertatea. sa nu faci niciodata decit ce vrei tu, sa te uiti mereu la ce faci/simti/gindesti, si sa te intrebi: e asta ceea ce vreau/simt/gindesc cu adevarat, sau fac asta de frica sau ca nu-mi dau seama ca altceva vreau eu de fapt?
iti multumesc ca m-ai fortat sa-mi gasesc calea si valorile devreme mama.
ce bine ca intr-un final, acum cateva luni, ai reusit sa scoti si tu pentru prima oara aceste cuvinte pe gura: eu sunt foarte mandra de tot ce faci tu, roxana. 

si eu sunt mandra de tine, mama.
ai fost cea mai buna muncitoare pe linia ta. te consultau ingineri si directori cand era vreo "situatie".
te stiau de autoritate toti membrii familiei, nimeni nu cricnea cind ziceai ceva - si tie iti placea asta, si ti-a iesit aproape pina la capat.
ti-a placut sa fii admirata si sa nu fii niciodata aratata cu degetul. asta a venit de fapt si cu bune si cu rele... cocul tau cel frumos, de star de bollywwod, sprincenele date cu creionul si rujul ros-aprins, nimeni nu te-a vazut vreodata pe strada fara. nici macar daca era sa iesi doar pina la colt, dupa piine.
nevoia ta de validare a venit din pacate la pachet cu o respingere si o reprimare a etniei noastre, a faptului ca a fi cine esti tu nu era destul de cool and worthy of respect. ti-ai ales modele dintre gagii pentru ca vroiai sa fii ca ei, nu pentru ca s-a intimplat sa cunosti niste super gagii. te-ai suparat tare si n-ai vorbit cu mine 2-3 saptamini cind te-am declarat la recensamintul de dupa revolutie "roma." 
trebuie sa fi fost o lupta naspa asta, mama. imi pare rau ca a trebuit sa o duci. ce bine ar fi fost sa scapi de autostigma asta de cacat. dar te-ai batut cu onoare, si ai facut ce-ai stiut tu mai bine.
cel mai mindra sint de tine, mama, pentru ca ai avut niste coaie cum nici un barbat n-o sa aiba vreodata - de fapt, atit de mari incit in acesti doi ani de cand te bati cu cancerul, ne-ai ostenit tare tare rau pe mine si pe petra. mi-e greu sa-mi imaginez cu ce o sa reusim sa ne umplem zilele dupa ce o sa te duci... you've been such a full time job and more for us.
doar ca stii vorba aia: ce nu te omoara te-ntareste - asa ca thanks for the training, mate.
daca se imput lucrurile de tot in romania, pot sa ma duc in strainatate ca ingrijitoare personala, cu rezistenta si skiluri avansate. mai si janau anglikanes, om m-ai facut:)
de vreo doua zile pari sa fi ajuns la capatul puterilor. o sa-ti pun albumul asta in casti, for the road.

dedicatie:
dintre cei cunoscuti de mine, care au trecut printr-o lupta la fel de naucitoare, this goes out especially to nona serbanescu si alex fifea, care au incercat in perioada aia super crunta in care s-au stins si mama nonei, si mama lui fifea, sa fie cat mai solidari si rabdatori cu mamele lor, sa isi vada cum pot mai bine in continuare de meserie, copii, relatie, relatii, care nu s-au prefacut ca sint superman si superwoman, care si-au aratat slabiciunile cand nu mai puteau si faceau saracii poc, pe rand. care n-au luat-o pe ulei cu doamne-doamne si alte timpenii pe care ma super enerveaza sa le vad rasarind ca buruiana prostiei in capul unora atunci ca cancerul le intra in poveste. mi-a fost o data super rusine ca n-am recunoscut-o pe nona, pe care o citesc mereu pe facebook si ma unge la inima, o vad rar spre deloc. nona, tu si fifea sunteti fratii mei, ma gandesc mereu la voi lunile, saptamanile, zilele si orele astea din urma.