|
when i was in the us for my second fulbright, i taught a bunch of 11th graders for a week and a half. west wilkes, north carolina. la un moment dat am facut o lectie despre dealing with loss. si i-am invatat despre e.e. cummings, si despre buffalo bill. de buffalo bill auzisera cite ceva, de e.e., nu. cummings are o poezie pe care a scris-o pe o hirtie cu antetul firmei la care lucra el ceva job mizer la un moment dat, in dimineata zilei in care a aflat din ziar c-a murit bufallo bill, eroul copilariei lui, supermanul nemuritor care isi dorea el sa ajunga cind se face mare.
le-am zis pustilor despre ce insemna moartea lui bill pentru cummings, si cum omu' era super trist si a scris ceva care prinde si fascinatia copilului si tristetea adultului - una potentindu-se pe cealalalta. si uite asa faceti si voi, i-am intrebat pe pusti? cind moare cineva pe care-l stiti, va intristati, nu? ei ca da, ca uneori arata asta, ca alteori nu, ca depinde daca esti in public sau nu, din astea. ei, la noi la tigani e altfel, le zic. - cum adica altfel, ridica pustii mirati sprincenele? adica voua nu va pare rau cind va moare cineva? ba da bai, normal ne pare. uneori ne pare atit de rau uneori ca raminem asa, blocati in jale si doliu forever. da' cind sintem pe linga sufletul celui care sta sa plece la odihna, ne scremem sa ne veselim si sa glumim si facem tot felul de chestii ca sa-i aratam mortului ca nu sintem praf, ca sintem ok si ca poate sa plece linistit. ca daca mortu' vede ca sintem chinuiti si ne dam cu capul de pereti si ne facem rau, nu poate sa plece, nu poate sa ne lase asa, u kno? si le-am pus scena asta, dupa ce le-am zis uite aici mosul asta isidor tocmai a aflat ca a murit un tovaras de-al lui: bai frate, si au inteles. li s-a parut misto si s-au chiar emotionat. dupa ce am plecat, mi-au parvenit de la ei niste scrisori de pa-pa si ceva ginduri despre experienta cu mine, ce le-a placut cel mai mult, ce nu, din astea. un copil mi-a scris un epitaf, ca si cum plecarea mea era de tot - ceea ce de fapt si cam era, intr-un fel.  o bucatica din mine a murit cind am aflat martea trecuta c-ai murit, dragonule matei. deci e in ordine sa-mi citesti epitaful, ia de te ride nah firialdreaq tu de nesimtit care te-ai dus. vezi ma, vezi? nu sintem praf, si nici nu ne dam cu capu' de pereti, si nici nu ne e frica, si nici furie, si nici jale. sintem bine, si uite iti citim poeziile si ne cacam pe noi de ris, si mai bem un vin si mai ascultam niste avishai cohen la paritate cu niste pearl jam, ca sa putem sa suportam cohenu' - a nu, nu e nimic greu de suportat, doar ca mie personal nu-mi place nici de avishai, nici de leonard, da' ii ascult de-o saptamina in draci ca sa pot cumva sa... keep partying, u kno? te pup, babe. thank you for the laughs, and the balls, and the many kindnesses.  
|
Archives
January 2021
|
||||
RSS Feed