those who merit paradise this day are happily employed

Pentru cei ce intra pe aici de mai putina vreme, sa stiti ca eu am inceput jurnalul asta cind murea mama. A fost auto-terapia mea, modul meu de a avea grija de mine intr-o perioada in care faceam cu schimbul cu Petra, ca sa putem fi aproape 24 din 24 la capul mamei. Si, ca sa fac ceva in orele pe care le mai prindea mama dormind totusi, ca sa nu petrec ceasurile alea scurte scufundindu-ma in frica si neputinta si plins, m-am apucat de blogul asta. Intr-un fel, jurnalul asta e ultimul dar de la mama - care si pe patul de moarte, desi nu mi-a zis niciodata ca e mindra de mine, ba dimpotriva, imi zicea mereu chestiii de genul 'unde e multa carte e si multa prostie' si era teribil de generalissima si deloc pe filmul meu de drepturi egale si demnitate pentru toti si din astea, dar, oricat de critica, uneori chiar violent-critica, avea de fapt tot timpul un ochi la ceafa sa vada daca sint ok, daca am ce-mi trebuie, daca nu sint cumva pe punctul sa ma-nec sau sa patesc ceva nasol. asa era ea: nu zicea din astea cu te iubesc puiul meu, but she watched out for you, ca un uliu, sa-ti fie bine (cum intelegea ea binele) - and she provided. did that all her life. mostly chestii materiale, inclusiv casa in care stau/stam.
pe patul de moarte, mi-a daruit blogul asta. stia ea ceva.
daca nu era ea murind, eu niciodata n-as fi inceput asta.
cind scriu pe aici, tot mai rar in ultimul an or so, ma gindesc ca citeste si mama, care incearca sa priceapa- poate chiar a inceput. and that she has my back still, cuz now she get it.
cred ca spre final de tot incepuse sa get it already, dar era greu de stiut sigur, nu mai recunostea oameni, era ca un copil mic, nah...
but anyways. nu despre asta vroiam sa scriu azi.
vroiam doar sa record here de ce am schimbat, iar, numele blogului.
am trecut deja prin citeva nume: sunday diaries, family diaries, solidarity diaries - toate grefate pe 'motorcycle diaries' a lui che guevara (al carei fana NU sint, doar imi place titlul). acum am ajuns la 'employment diaries' si cred ca aici ramin.
de curind am inceput sa lucrez intrun proiect care are ca scop asistarea persoanelor trans cu chestii gen facut un cv, aplicat la un job, fac un site cu informatii despre legislatia muncii si legislatia antidiscriminare, o platforma cu anunturi live de joburi, recomandari pentru angajatori cum sa integreze diversitatea de gen in politica lor de hr astfel incit toata lumea sa aiba ceva de cistigat, un tirg de joburi, parteneriate cu firme pt colaborarea pe termen lung - chestii de-astea. site-ul e pe acelasi domeniu ca site-ul meu personal, devreme ce mi-asum proiectul pe toata durata restului vietii mele de-acum inainte. proiectele si ong-urile se duc, eu si misiunea mea raminem. cum zice si patrick, cale inapoi nu se mai poate.
zilele astea super pline si frumoase mi-a picat fisa ca sint in plin citat din coran pe l-am avut ani de zile motto la email:
those who merit paradise this day are happily employed.
im basically living fix asta, mai 100% ca oricind. 
employed nu inseamna ce job fac/faci. adica nu ala pentru care primesti salariu - desi ideal e sa muncesti ceva (pe salariu) ce ai face la fel de bine si neplatit/a. 
dincolo de ideea de strict job, how happily or not you are employed inseamna efectiv tot ce faci: unde te duci, de ce, cu cine, ce faci acolo, cum alegi sa te pozitionezi fata de aia sau ailalta, daca esti pe bune sau pe smecherie, pe love sau pe hate. daca faci (si) cu inima, and if you will take a chance and put yourself out there, ca sa cresti si sa inveti si sa iubesti si sa faci cum poti tu mai bine. si mai inseamna si sa te iubesti destul incit sa stii ca in ziua aia e mai bine sa-ti dai shut down si sa stai pe chill cu telefonul inchis si-o carte misto, decit sa tragi de tine ca nebunu/a pina ajungi la burnout sau resentimente fata de fix cei cu care esti in aceeasi barca.
stiu ca nu e mereu ceva pozitiv pentru ceilalti sa fie in raza energiei mele apparently interminabile, faptul ca sint on aproape tot timpul, ca uneori chiar ii imping un pic prea tare pe cei de linga mine, sau ii agasez cu gindirea critica dar constructiva, gen 'hai gata cu astea, acuma lets get going'
ce cred ceilalti despre motivatia mea e ceva ce nu ma priveste - ce ma priveste e cum si de ce aleg sa employ myself the way i do. atit.
acest ultim titlu al jurnalului meu e despre ce fac eu, si oamenii din familia mea pe care-i vedeti in pozele de mai jos - si, also, ca sa mai stie mama si chiva ce mai fac.
pentru mine citatul din coran inseamna 'paradisul/binele/fericirea, whatever e aici pe pamint, e in ceea ce (alegi) sa faci (sau nu).
spre exemplificare, las aici galeria asta cu poze de la chestii pe care le-am facut/trait (doar) in luna iunie.

​saru'mina mama, sint bine.
si sinziana e bine, uite.
si petra, si ginger si alpi.
si copiii si toata familia mea de aici. 
a fost pride-ul in bucuresti weekendul asta.
sint foarte mindra de sinziana si de toti copiii mei.
stiu ca si tu esti, macar un pic. 
e o vara tare frumoasa. multumesc si te pup din viena.

ps: poate bagi o pila la sefi sa dea caldura mai incet, totusi.​