tare ca piatra

am inceput blogul asta, care la inceput se chema family diaries, cind murea mama - saptamina trecuta s-au facut 3 ani de cind s-a dus. dar nu despre asta e articolul de azi.
scriu aici in general cind ma simt foarte foarte cumva, cind am nevoie sa-mi fac liniste in cap ca sa pricep de ce, cind mi se pare ca trebuie neaparat sa tin/em minte ceva.
​in timp ce scriu, de cele mai multe ori imi pica cite o fisa care pina atunci ma eludase.
doamne-ajuta sa se intimple asta si azi, ca zilele astea am/avem mare nevoie de lumina si putere.

---

de aproape o luna se strecoara tiptil un sentiment de neputinta, cu accente de furie si disperare.
a inceput aproape asimptomatic, apoi fulgerarile razlete s-au tot intetit. 
acum e deja coplesitor.
eu cind ma simt coplesita de lucruri negative - situatii, trairi etc - ma intorc la pilda samanatorului, si trasez radacinile raului care ma macina. asa inteleg mai bine cum sa ma apar de cel rau, iar iluminarea asta imi indruma alegerile. si asa ma feresc de frica si ura. 
dar n-a fost mereu asa.
inainte lasam ura sa ma ia pe sus.
visam noaptea ca ii bat sau chiar ii omor pe cei care ma umileau sau abuzau in diferite situatii si contexte: la scoala, pe strada, la politie, la dispensar etc
acum nu mai reactionez asa, pentru ca am avut norocul sa am bunica si mama tari, care m-au impins in societatea asta rasista pina am ajunsa 'doamna.' sint a doua persoana din familia mea care a terminat facultatea - prima e verisoara-mea gina - si probabil eu si ea sintem primele care am terminat liceul. am citit mai mult ca altii, am avut norocul sa intilnesc si gagii ne-rasisti care si-au pus la bataie privilegiile pentru mine si m-au ajutat sa urc la un nivel de protectie sociala superior celor mai multi oameni din familia mea. impart privilegiile pe care le am cu multi dintre semenii mei, indiferent ca sint romi sau nu, si indiferent ca fac parte din familia mea biologica sau nu.
incerc sa dau cultiv, la rindul meu, puterea binelui.
asa sper sa ajungem si noi sa avem destui baieti in costum, ca martin luther king, si doamne pe care nu iti permiti sa le iei la pardon pulan, care sa obligam institutiile statului sa inteleaga ca nu sintem nici in secolul 19. nici in timpul regimului legionar-nazist, nici in indiana unde kkk face inca legea, cu cruci in flacari aprinse noaptea in fata casei negrilor, ca de linsat chiar nu prea mai au cum, slava cerului.
dar ca sa ajungem sa fim destui 'domni' si 'doamne' cu care sistemul nu mai poate sa-si joace farsa de 'egalitate in diversitate', e nevoie ca nici un copil sa nu mai creasca cu asta. 
sau cu asta.
povestea semi-completa  pina la momentul asta, cu tot cu solicitarea demiterii lui vela, aici.
raspunderea ca lucruri ca acestea sa nu mai faca parte din vietilor copiilor ne revine tuturor - dar mai ales celor cu privilegii si putere.
zilele astea, cind unii oameni si-o iau si din propria prostie, sau cind rasistii isi legitimizeaza ura invocind 'civlizatia,, 'bunul simt,' sau o baga pe aia cu 'vor sa fie respectati, sa invete sa se poarte frumos mai intii', sa nu uitam ca in rominia, de la dezrobire incoace, pe noi nu ne-a ajutat nimeni sa ne 'civilizam' - ci doar sa ne supunem, sa fim asimilati, sa tacem din gura pentru ca primim ajutor, sa zicem 'sarumina' cind primim pomana boierilor - care pomana ne tine legati la opinca societatii, aia peste care poti tu sa calci/intri peste ea in casa cind vrei, ca sa ne bagi mintile in cap. ca in vestul salbatic, sau in indiana - doar ca acolo face asta mai mult kkk-ul, nu politia, indiferent ca si politia are rasistii ei infocati.
dar ei nu prea isi mai permit sa faca asta asa, bam, pe nepusa masa, pentru ca au niste reguli si proceduri care ii obliga sa faca ordine si liniste mai intii cu frumosul.
la ei, spre deosebire de militieni, nu prea se mai poate scoate direct pulanul sau pistolul - indiferent cit esti de rasist. sau, daca ti se rupe filmul si o comiti - pentru ca nah, greu cu rasismul incastrat in adn-ul omului/natiei - stii ca va trebui sa suporti consecintele, iar chestia asta te va urmari toata vietisoara vietilor tale.

pilda semanatorului
in evanghelia dupa marc, pilda asta vine imediat dupa faza in care fariseii il acuza pe isus ca diavolul isi face lucrarea prin el, pentru ca ce cauta el sa faca minuni in sabat, hm? cine a mai pomenit sa nu respecti regula domnului, ii scoteau ei ochii fiului lui dumnezeu. HM.
mi s-a parut intotdeauna o potriveala interesanta ca pilda asta simpla dar super super bogata vine fix dupa ce isus e practic acuzat ca face lucrarea celui rau pentru ca face bine.
in celelalte doua evanghelii in care apare aceasta parabola, luca si matei, firul narativ e putin diferit - ceea ce sigur e si asta interesant, dar n-avem timp aici sa intram in contextul evanghelistilor si a motivelor care i-au determinat sa puna pilda asta intro ordine sau alta.
aceasta este pilda:
a fost odata un om care semana niste seminte. pe unele le-a scapat pe alaturi si le-au mincat pasarile. pe altele le-a semanat intrun pamint mai mult piatra si n-au avut unde sa-si intinda radicinile ca sa creasca, pe altele le-a pus intrun pamint plin de ciulini si cind au iesit mladitele le-au sugrumat ciulinii, iar pe altele le-a pus intrun pamint bogat si rodnic - n-a iesit nimic decit din asta ultimul, go figure.
si ce inseamna asta, il intrebara apostolii pe isus?
si le zice el: inseamna ca daca pui saminta intrun pamint bun, va da rod.
asa si cu omul si credinta: daca omul primeste cuvintul lui dumnezeu, credinta rodeste, saminta credintei prinde radacini puternice, care il intaresc pe om si il fac rodnic. 

octravia butler, parabola semanatorului

vara trecuta am citit prima oara acest roman distopic al octaviei butler, bazat pe o invatatura pe care ea a tras-o din pilda lui isus: credinta e o decizie, o alegere. e ceva ce primesti si imbratisezi, iar acest lucru iti dicteaza calea, si toate consecintele care deriva din asta. 
am credinta ca religia e o chestiune foarte foarte foarte intima si personala, care nu trebuie fluturata obscen in spatii publice, iar impunerea ei ca norma e echiventul, pentru mine, a unor violente vecine cu violul sau crima. pentru cine nu vede legatura, recomand acest serial.
dar as vrea totusi sa va impartasesc crezul olaminei, care de cind am citit cartea scrisa de butler, e si al meu. olamina e o tinara abia iesita din adolescenta, nu intimplator afro-hispanica.
povestea se intimpla pe un fundal de o violenta si nesiguranta zilei de miine duse la paroxism.
ca sa se apere, sa reziste si sa incerce sa ii ajute si pe altii sa se salveze, olamina formuleaza saminta unei (practic) noi religii, desi ea insasi nu isi da seama de asta - cei pe care ii trage dupa ea in siguranta ii zic, iar ea la un moment dat isi asuma rolul de lider, da. 
ce imi place mult la ea e ca nu e mesianica, ci mai degraba practica si organizata.
ea stie ca abordarea autoritara e perdanta si, mai mult, ca n-ar avea nici o sansa cu o strategie de forta intrun sistem atit de corporatizat, militarizat, tehnologizat. si atunci, o ia om cu om, si ii ia pe fiecare asa cum e, si construieste pe ideea ca vor acelasi lucru: sa fie bine, in siguranta, fericiti, egali.
autoarea a publicat cartea asta in 1993, iar punctul de pornire al actiunii e anul 2024 - intrp america in care oamenii sint niste simple comoditati, utile doar in masura in care contribuie la profit si se supun regulilor. daca nu, violenta, foamete, umiliri, moarte. farisei, reguli, isus. HM.
cum a stiut femeia asta.
crezul olaminei, care fuge si se salveaza, pe ea si pe o mana de oameni pe care ii coverteste la aceasta noua religie a sperantei ca lucrurile, este ca ce sameni, aia culegi. 
il formuleaza super simplu, intrun fel de jurnal al ei, care devine apoi evanghelie:

​tot ce ce atingi
te schimba.

tot ce schimbi,
te schimba.

singurul adevar etern 
e schimbarea.

dumnezeu
e schimbare.

toti sintem niste semanatori
eu asta am inteles din pilda lui isus si din crezul olaminei.
ficare dintre noi alegem nu doar unde plantam saminta, ci si CE saminta plantam.
semintele sint si ele de tot felul.
unele sint bune, altele sint rele.
daca alegem sa plantam iubire, solidaritate, responsabilitate, rezilienta, intelepciune, disciplina asumata - atunci, daca ne alegem bine solul, sau oamenii/relatiile in care plantam aceste lucruri, vor rodi - iar numarul celor care imbratisam aceste valori va creste. imbratisind credinta ca se pot schimba in bine, oamenii se vor uni si intari unul pe altul, si vor da la rindul aceleasi seminte si altora, care vor rodi la rindul lor. iar puterea raului asupra noastra va fi mai mica, ne vom putea apara. schimbarea va fi pentru noi un dar prin care vom fi tot mai puternici si buni.
daca alegem sa plantam frica, neincredere, ura, paranoia, si mai ales daca avem la dispozitie mijloacele de a planta aceste lucruri in inimile oamenilor in masa, vom contribui astfel la consolidarea unei puteri care ne vrea fix asa. pentru ca asta ii va da puterii raului si mai multa putere, iar noi vom fi cu totii la risc de a deveni solul ala moale si fertil din care radacinile raului nu se vor mai putea smulge decit cu mare mare greutate - poate niciodata.
cred cu putere ca rasismul statului e o realitate. ca statul romin, sau partenerii sai institutionali, n-au facut niciodata efortul de a planta saminta eradicarii rasismului/homofobiei/transfobiei in inimile rominilor. cred cu putere ca ura face profit statului si partenerilor sai la ospat. 
si atunci, ce ramine de facut?
pentru mine, lucrurile stau cam asa:
din 90 si ceva incoace, de cind am intrat in lupta pentru drepturi egale pentru toti oamenii, am vazut multa schimbare in bine pentru noi cei considerati periculosi, murdari, nedemni. 
ne-am ridicat vocile, abilitatile si retelele si ni le-am pus in slujba schimbarii in bine
in ultimii ani, am vazut mult regres - o intoarcere in timp, toata munca noastra data la o parte de entitati care nu vor sa ne lase liberi. toata mascarada drepturilor omului se joaca acum pe bani grei primiti de stat de la structuri suprastatale care si-au perfectat arta mimarii libertatilor mai de mult si mai bine. invataturile lui isus sint aplicate in contexte convenabile agendei eugenist-naziste a partenerilor 'de stat.' iar politia are sloganul 'siguranta si incredere' - pina si rominii fac misto de asta.
dumnezeu e cu noi - institutiile statului, nu.
dumnezeu stie ca saminta raului nu poate trece prin piatra, de aceea ne-a facut tari ca piatra.
altfel, nu mai eram de mult pe aici.
statele au tot incercat sa sparga piatra, s-o farime, s-o faca 'teren arabil.'
toate genocidurile, toti politistii, toate legile si politicile de stat cu care au incercat sa ne amuteasca, sa ne sterilizeze, sa ne asimileze sau sa ne stirpeasca de-a dreptul
- si noi sintem tot aici.

anca de la e-romnja a facut poza asta in aprilie 2016, cind ne-am dus la alba sa-l pichetam un pic pe candidatul la consiliul judetean care iesise cu oferta de 200 de euro oricarei femei rome care prezinta certificat medical ca s-a sterilizat.

cum facem cu rasismul, doamne?
rasistul nu se schimba decit prin ceea ce l-a facut rasist: frica.
iar eu nu vreau sa seaman frica. 
ordine si disciplina, da - dar pentru asta chiar e nevoie ca legile sa fie respectate. sa nu mai faca legea sectoristul. sau agentul de paza de  la taxe si impozite. nici macar directorul de spital. HM. 
respect si sustin eforturile multora dintre prietenii si colegii mei de lupta pentru schimbare, care incearca sa oblige institutiile statului, liderii etc sa isi indeplineasca obligatia de a ne reprezenta, respecta si apara pe toti, ii multumesc lui dumnezeu ca exista pe lume oameni ca marian mandache, care cu atita calm si profesionalism gestioneaza de ani de zile si ajuta cum pot oameni in situatii dincolo de orice absurd si limite ale raului societal si institutional.
cred insa ca e foarte important e sa nu uitam ca fiecare culege ceea ce seamana, si sa fim sinceri in fata lui dumnezeu in legatura cu propriile alegeri si fapte. ​iar asta se aplica la fiecare dintre noi, de la cel mai sarac (r)om pina la cea mai inalta institutie, publica sau privata.
cred cu putere ca, desi pozitia noastra pe scara socio-economica are un cuvint greu de spus in alegerile noastre, in inima noastra sintem constienti cind facem ceva rau.
stiu ca nu e la fel de usor pentru un om sarac, peste care poate oricind sa intre politia, care n-are un venit stabil, sa fie responsabil, organizat si calm. stiu ca noi, cei care ne permitem luxul de a avea un website personal si un blog, si care avem problema cum sa slabim, nu ce mincam azi, putem fi calmi si destepti mult mai usor. 
dar si unii, si ceilalti, cu sau fara privilegii, sintem romi si stim: rasismul e saminta raului, si nu e de la dumnezeu. si noi avem o datorie fata de el, fata de noi insine, fata de cei care vin dupa noi. 
mai stiu si ca e usor pentru cineva cu carte si umblata prin lume, ca mine, care am avut si am parte de atita iubire si sprijin si noroc in viata, sa ii faca morala unui om, de exemplu un politist, cu un nivel educational mult mai scazut, si un orizont cultural si sufletesc ingustat si manipulat de ideea ca are putere, sau ca e bine pentru el sa aiba putere - cind el de fapt e la fel de folosit si manipulat de putere ca (r)omul pe care il bate sau de care isi bate joc in gura mare. iar la final e robul puterii, adica robul raului - iar copilul lui va fi la fel, cel mai probabil. pentru ca nah, in scoala nimeni nu ii da afara pe invatatorii si profesorii rasisti.
dar totusi, cred cu putere ca si eu si omul acesta de care zic sintem constienti in  adincul inimii noastre cind facem rau. iar daca alegem sa semanam raul ca sa culegem frica altora pentru puterea noastra, atunci inseamna ca facem lucrarea raului - si ce semanam, aia vom culege. pentru noi si pentru copiii nostri.
sper ca am explicat pilda semanatorului destul de pe intelesul tuturor azi.
si nu ma refer doar la spartacus. si nici doar la politisti.
ma refer mai ales la copiii lor.
pentru care sint/scriu aici in egala masura.
n-o fac din vreo psihoza mesianica, doamne-fereste.
o fac pentru ca mi-e frica de frica. 

sa ne rugam
in duminica asta, va rog sa ne rugam pentru copilul care si-a vazut parintele pe burta, batut cu picioarele de politist, si pentru copilul care a stat 14 ore in teroare alaturi de mama lui, si pentru toti copiii care - ca mine cind eram mica, si ca atitia alti copii din zilele noastre, si ca acum 100 sau 500 de ani - isi vad parintii, adultii de care depinde protectia si binele lor, modelele lor in viata, calcati in picioare de cei care vegheaza la 'binele societatii,' la 'educatie' si 'siguranta'. isi vad parintii, fratii si surorile mai mari, vecinii si vecinele, invinsi, abrutizati, furiosi si neputinciosi.
da-le doamne acestor copii norocul si puterea de piatra sa ajunga mari.
sa nu lasi doamne saminta raului sa dea rod in inimile lor ei.
copilule care ai fost tinut de politie 14 ore ca sa fii audiat pentru nimic, care ti-ai vazut mama si vecinii batuti si umiliti pentru nimic, ma rog pentru tine sa nu te lasi,
sa tii minte ca zilele astea a venit la tine delia,
ca marian de la criss face dosare de chemare in judecata.
ca la televizor pentru fiecare de-al lor apare unul de-al nostru. la fel si pe net.
ca daca te imbolnavesti, sa-l cauti pe ioan de la carusel.
ca daca invatatoarea te umileste in loc sa te ajute ca tot nu stii sa citesti intr-a sasea, sa ma cauti pe mine - sau pe sasha, sau pe valeriu, sau pe ina.
ca daca n-ai ce sa maninci azi, sau vrei pur si simplu sa iti zic ceva simpatic si sa te fac sa rizi, sint aici.
pina ajungi la mine, o sa ii ajut pe ceilalti oamenii care ma gasesc, asa cum pot.
pentru ca tot ce ating, ma schimba.
tot ce ma schimba, schimb.
asta face mama ta cu tine, si tu cu mama ta.
va dati putere unul altuia - doar asa o ajungi mare.
sintem multi care incercam sa fim la fel de tari ca mama ta, si sa te ajutam de mai de aproape sau mai de departe - cum putem fiecare. zilele astea i-ai cunoscut pe delia si pe vlad. o sa mai vina si altii. o sa scriem si o sa stringem resurse si o sa strigam si o sa ne rugam pentru tine, eu, sasha, delia, ioana, florinela, ioanida, anca, maria, ana, vasile, vlad, mihaela, andrei, fifea, oana, loredana, nona, iulian, valentin, adi, shaun, ovidiu, elias, fen, nicoleta, delia, carmen, alex, andreea, erik, ionut, stoiko, tudor, oana, emi, cipi, linh, BENY <3 
numai eu citi stiu care stam piatra cu tine.

tine minte ca politistii aia care umbla acum cu amenintari au inceput sa fie demisi.
ca lucrurile astea nu vor ramine asa.
pentru ca dumnezeu e schimbare.
iar dumnezeu ne iubeste.
altfel, nu mai eram de mult pe aici.
asa ca fii tare, copilule.
ca piatra.