Sa apreciem Biblia

suna mult mai bine in engleza: bible appreciation month.
en fin.
deci: in scopul contracararii crestinopatiei, am hotarat ca luna aceasta sa explorez pilde din biblie. in romina, mostly:)
am inceput ieri, la scoala: recapitulare pentru teza la macbeth.
am vorbit despre hubris (excessive pride & arrogance) si ne-am adus aminte de hamlet si de fatal flaw-ul lui, si pe urma ne-am uitat daca/cum se aplica asta la macbeth. si dupa aia ne-am intors umpic si la lady macbeth sa vedem daca avea si ea hubris d-asta sau nu. io si fetele trageam spre nu. cocker, singurul baiat din grupa ieri, se uita cam urit, el fiind convins ca macbeth a facut ce-a facut pentru ca femeia. ma rog, am combatut cum am putut pe acolo, am zis ca uite ma ea se caieste, si inebuneste si se omoara pn la urma, surely that doesnt mean she's truly mean, like? capisci?
hubris asta face parte dintr-o discutie mai ampla - despre arhetipuri, alegorii, blabla. i-am intrebat pe copii daca stiu unde e plin de din astea. sprincene in sus, nici un raspuns.
in biblie ma, zic.
lets all take a moment to reflect and offer our favourite bible story.
si ne zice cocker ca are el una - il cheama asa pentru ca o data, intr-a noua, i-a citit asa numele lui geoffrey chaucer. a fost un moment super memorabil, si prin urmare asa i-a ramas numele for all eternity. cocker e fratele meu. e circotas, has little respect for authority. pare super dur dar e un super sweet babe.
cocker ne-a zis povestea lui iov.
cum era el un tip cu o super credinta, care avea de toate.
si cum pe urma s-a dus diavolu la dumnezeu si i-a zis ca daca iov n-ar avea asa de toate si din belsug, daca ar fi mai oropsit adica, n-ar mai avea asa o credinta.
dumnezeu (ma abtin sa comentez in punctul asta, desi sincer ar fi loc de un wtf) zice bine ba satan, hai sa vedem. si se apuca si-i ia lui iov averile, copiii, bff-ul. si iov tot inainte cu credinta. nici o minie si nici o perplexitate. credinta si iubirea de dumnezeu kaboom. 
si-l intreb io pe cocker: si de ce-ti place tie povestea asta?
si el zice: pentru ca e super tare tipul, cum crede el in continuare si e super strong.
da ba, e super tare, zic io. i mean, the balls on that guy, right?
hai sa ne uitam un pic la sensul pildei, zic: 
credinta aia, daca scoti din poveste pe satan, si pe doamne-doamne, ce ramine? mai ramine ceva?
si stau fetele de pe dreapta putin si incep sa dea din cap, in timp ce cocker cam nehotarit crede ca fac misto de el cu intrebarea asta. ii bag lui cocker o privire de 'te iubesc prostule, ho' si m-apuc cu fetele de o discutie despre faith as key. ajungem la spiritualitate ca basic need, la fel ca mincatul sau dormitul. la ideea ca daca n-avem o motivatie interioara in-de-ea, ceva pina la urma irational si tocmai de aceea atit de puternic, ceva in care sa credem din tot sufletul, o credinta in ceva care sa ne faca sa vrem sa ne dam jos din pat dimineata, sa vrem sa facem un efort, sa vedem rostul acelor eforturi, sa ne propunem si sa atingem landmarks in our progress to fulfilment, hai sa-i zicem acestei credinte scopul suprem in viata - atunci veatza e un frecush mecanic, iar noi niste ne-umani robotzei, eventual tristi/deprimati cronic si/sau ai dreaq, si clar niste corpuri usor de manipulat/minat - spre urne de vot, de exemplu. asta cu urnele de vot nu le-am zis-o lor, v-o zic voua aici. ca nah, trebuie zisa undeva.
deci iov e super tare, si ii multumesc lui cocker ca am inceput luna de constientizare a bibliei cu povestea asta misto. le-am am zis copiilor ieri ca pentru mine e o mare problema ca nu mai sint iovi out there, ca oamenii nu mai au propriile lor chestii in care cred, ca sistemul a reusit sa-i invinga cumva in sensul ca tot mai putini oameni gindesc for themselves. ca se duc asa ca oile in directia in care se duce toata lumea, fara sa stea sa se gindeasca ce vor ei/copiii lor cu adevarat, ce i-ar face fericiti, ce li s-ar potrivi lor personal etc. si copiii au dat din cap ca da ba, asa e. si m-au privit cu privirea aia de impartasanie. de cite ori copiii se uita la mine asa, gen u really get us babe and we trust you, ma simt ca un credincios adevarat la impartasanie. and this gives me FAITH.
o fata a vrut sa zica si ea povestea ei preferata, dar s-a sunat. o s-o zica vinerea viitoare. 
de-abia astept. saptamina viitoare fac cu ei despre litera stacojie, a lui hawthorne - sa vezi acolo intersectii cu cuvintul domnului. ce bine ca nu se mai ard femeile pe rug, right?
sau nah, sa fim atentzi, zic.

ps: nota explicativa pentru crestinopati
stiu ca pentru cei mai multi dintre voi sensul povestii lui iov este ca cel care comanda e dumnezeu si ciocu-mic ca acum te pocneste de nu te vezi. ca credinta vine la pachet cu umilinta etc. - io sint de acord ca daca ai o credinta/misiune in vieatza, asta nu inseamna ca esti mai buricul pamintului ca altii, deci chill da? also, imaginea mea despre dumnezeu e cu iubire, cu sprijin, cu second si third si fourth chances etc, d-astea. pentru mine, credinta e izvor de putere si de fericire. nu de frica si mindlessness. gen, vedeti voi citatu asta? eh, replace god cu 'copiii roxanei'. nu? nu v-ati prins, nu? pff.

also, sa fii credincios nu inseamna sa asculti de biserica. inseamna, din contra, sa fii cu ochii pe ea. din pacate, cred ca unul din cele mai mari pericole care se abat asupra credintei azi, e chiar biserica.
la noi, cel putin, bor se califica in mod cert la categoria faithless.
luati seama la reactiile voastre atunci cind se vorbeste despre casatoria intre persoane de acelasi sex.