ieri am vazut filmul asta, in gradina la tranzit, alaturi de inca vreo 20-30 de oameni, romi si neromi. crina ne-a adus niste muffins de-am murit de placere, iar o fata super draguta pe care nu stiu cum o cheama (eu ii zic zana tranzitului, e mereu acolo si e super calda si misto) ne-a facut niste limonazi super bune, cred ca si cu ceva chestii din gradina lor cu permacultura si nebunii. m-am simtit un pic gypsteritza - and i liked it:) dar nu despre asta am intrat sa scriu azi. postul asta e umpic despre filmul 'in numele statului' - il aveti mai jos - si mai mult despre ce am invatat/simtit eu in timpul vizionarii si discutiilor de dupa. filmul are doua fire: unul dat de fluxul de informatii, foarte solid si bine documentat. super bine documentat, am invatat enorm in doar 35 de minute. celalalt fir e format din niste scene jucate de actori profesionisti care reconstituie niste situatii din perioada aceea. firele astea doua nu sint prea bine legate intre ele, prin urmare mie una mi-a fost greu sa fac trecerea de la unul la altul - de exemplu acuma sintem pe un slide cu informatii si un voiceover care explica niste chestii, apoi il vedem pe vasile ionescu (naratorul filmului) care ne explica si el niste chestii de asemenea foarte interesante, dupa care pac ne trezim intr-o scena ca de film artistic, in care cineva moare de tifos exantematic, apoi pac inapoi la date si naratiune stiintifica. mie mi-a fost cam greu sa trec de la un fir la altul, la final m-am gindit ca poate ar fi fost mai bine sa fie doua filme separate, unul documentar si unul artistic. dar mi-e clar ca din motive de buget nu s-a putut face decit unul singur - ceea ce de fapt s-ar putea sa nici nu fie o chestie prea rea: unora s-ar putea ca tocmai combinatia/alternanta asta sa le placa la film. dupa vizionare nora si delia, care au fost implicate in realizarea acestui film docu-drama (asa am aflat aseara ca se cheama genul) ne-au vorbit despre holocaust si eugenismul romanesc, inclusiv despre pateticul sindrom "nu vorbim despre asta" inca foarte prezent in mediul academic. delia ne-a relatat reactia directoarei de la institutul antropologic rainer, in anul 2017: nu putem avea aici un doctorand care vrea sa faca cercetare pe eugenismul romanesc. rainer a fost un mare om, institutul nostru ii poarta numele, pur si simplu nu putem sa ne atingem de subiect. daca doctoranda ia alt subiect, cu drag o iau chiar eu ca indrumator de doctorat. yup. cea mai wow chestie pentru mine in aceasta zi de comemorare poraimos a fost asta: ca eugenismul n-a venit din germania via nazism, ci era binemersi deja nascut pe plaiurile mioritice. de exemplu in 1939 romania avea deja 5 societati/institutii eugeniste. una functiona ca sectie a institutului infiintat de dimitrie gusti wtf?! directorul acestei sectii era un domn manuila, care era si director la institutul de statistica, foarte activ propovaduitor al ideii ca romii si evreii erau cea mai mare problema a romania, iar solutia era sterilizarea lor. parintii eugenismului romanesc sint considerati niste super somitati si respectati cu sfintenie pana in ziua de azi - mai stiti powerpointu' ala cu romani extraordinari, gen marinescu care a inventat insulina etc? eh, multi dintre aia sint si taticii eugenismului - adica acea teorie "stiintifica" (ma rog, la fel de stiintifica precum teoria raselor a lui darwin, de exemplu) conform careia romii sint ceva care murdareste rasa (romaneasca, alba), si de aceea ei trebuie sa dispara. cu alte cuvinte, acea "stiinta" sau mai degraba ideologie care justifica rasismul, genocidul, holocaustul. in continuare nu se stie, si exista o colaborare tacita in mediul academic si politic (nevermind nazistii, aia nu se pun. eu vorbesc de oamenii normali, cum ar veni) de a nu dezvalui implicarea unor monstri sacri precum gheorghe marinescu sau constantin parhon intr-asa o chestie. in continuare nu putem accepta/dezvalui ca oamenii astia credeau cu putere ca sangele tiganesc impurifica sangele geto-dac, iar solutia era sa moara toti tiganii (si toti evreii si toti bolnavii mintali si toate persoanele cu dizabilitati, desigur!). din fericire, avem si vreo doi cercetatori mari ai eugenismului in romania, care au reusit sa si publice. si care evident fiind foarte buni s-au carat din romania. dar nah, e bine ca sint - pe unul il cheama marius turda, va pun o carte de el mai jos. spre finalul serii de la tranzit a fost invitat sa zica ceva si marian de la criss. l-au cam luat prin surpridere fetele cu invitatia - si poate de acee a vorbit intr-o nota mai sentimentala decat de obicei:) as vrea sa consemnez aici una din ideile pe care el a zis-o de cateva ori, si de fiecare data am simtit ca prin asta aduce un super omagiu supravietorilor si victimelor holocaustului, dar si o super inspiratie urmasilor lor. a zis cam asa el: noi sintem singurii care am tras si 500 de ani de sclavie, si un holocaust, si nenumarate secole de prigonire structurala, inclusiv in prezent. and yet here we are. sintem puternici, sintem foarte puternici. si negrii din america sint puternici, si evreii sint puternici, si victimele sclaviei din caraibe sint puternici, nu sintem noi cei mai puternici - dar sintem singurii care am indurat si sclavie, si eugenie, si holocaust, si protejarea eugenistilor de care acelasi sistem care intretine si rasismul societatii si marginalizarea romilor. bai da' uite-ne. unii zic ca daca ne straduim sa tinem minte sau sa le aducem aminte mereu tinerilor despre holocaust, sansele sa se repete ever sint mai mici. o fi. nu stiu ce sa zic. io zic ca ce (mai) merge e sa le zici ce zicea marian ieri: sintem puternici, al dracului de puternici. cand citesti comentariile mega-rasiste si eugeniste de pe youtube la fiimul asta, sa nu-ti fie frica, si sa nu te enervezi. sa zambesti si sa mai bei o gura de cafea linistit/a: ca noi auzim-vedem-murim de asta de sute de ani, uite numaidecat se fac o mie de ani pe aici prin europa. si tot aici sintem. in your face, constantin fucking parhon. |
Archives
January 2021
|
RSS Feed
