how we doin?

azi dimineata am trimis emailul asta unor oameni:

dear all,
i am currently working on an article for the winter issue of cutra, un revist feminist in care am mai scris si in numarul de lansare.
am fost invitata de curatoarea sectiunii pe decolonizare si antirasism sa scriu despre cum e in scoala romineasca pentru persoanele queer, daca e colonizare sau nu, daca se face decolonizare sau nu, daca e homofobie sau nu, din astea.
in lista asta sinteti elevi, alumni si profi queer, de la care m-as bucura mult sa primesc scurte vignette - 50 de cuvinte, maxim 100 - pe care sa le inserez in articolul meu, care va acoperi cronologic experienta mea de femeie roma si activista pentru drepturile omului, in scoala.
eu o sa povestesc un pic despre cum era in 92, cind am intrat in sistem. cum/daca s-a schimbat dinamica knd am inceput sa predau human rights, cum/daca s-a schimbat dinamica cind am inceput sa fac lgbt panels, apoi diversity panels, cu invitati si asa, cum a fost cu scandalul si dupa, cum e acum. [...] va scriu astea doar ca sa aveti o idee de cadru.
de la voi ar fi misto sa vina niste reflectii pur personale, despre cum te-ai simtit/te simti ca persoana queer si/sau de alta etnie, religie etc in scoala romineasca. 
daca ti se pare ca ai avut/ai o experienta pozitiva in relatie/armonie cu identitatea ta, daca esti/ai fost closeted sau nu si de ce ai simtit sa faci asta, daca ai mai face lucrurile la fel daca ai fi din nou in sistemul de educatie - orice. 
most effective ar fi sa descrieti scurte scene din viata voastra la scoala, din care sa reiasa oricare din chestiile astea - sau alte aspecte pe care le vedeti relevante. nimic abstract, nimic conceptual, nimic argumentat(iv) - just first person flows care sa intre (in dialog) cu flowul meu, si din care omul sa priceapa daca voua va e/fost bine sau nu.
totul va fi complet anonimizat - inclusiv calitatea voastra de (fosti) elevi sau profesori. evident, din ce veti scrie se va putea probabil deduce, dar poate ca puteti din felul in care scrieti sa puneti atita ambiguitate pe asta pn knd va simtiti ok sa-i dati drumul. evident, cind voi primi darul vostru o sa ma uit si eu cu lupa sa nu va out-uiesc. 

---

la nici 5 minute aveam deja un raspuns pe mess, de la un alumnus intersex dintr-o promotie '90 si ceva: ce am urat scoala, doamne ce m-au chinuit oamenii aia.
am vorbit o vreme cu el, cum a fost atunci, daca daca lucrurile s-au schimbat sau nu, ce mai faci, din astea. m-a ajutat discutia asta, multumesc mult you-know-who.

in perioada asta scriu un articol - cum am zis si in emailul de mai sus.
intrebarea de la care pornesc articolul - inca in facere - este:
sprijina sistemul public de educatie formala/obligatorie dezvoltarea elevilor, bunastarea lor fizica, psihica si emotionala, inclusiv a elevilor queer, romi, saraci, seropozitivi, penticostali etc?

iar raspunsul pe care il stiu deja este:
cu banii poti face mult bine - dar poti sa faci de asemenea extrem. de. mult. rau.

in between - adica intre intrebare si raspuns - articolul la care lucrez va prezenta experienta mea si a altor tovarasi de drum in scoala romineasca.

pana termin de scris articolul, care va aparea spre iarna intrun revist feminist, va las aici doua vignette: una scrisa si una video.

---

cea scrisa e de la un elev intersex pe care l-am cunoscut cand era (pentru a doua oara) in clasa a 11-a, in anii 90. un om super puternic, pe care liceul nu l-a pregatit decit calindu-l prin abuz pentru inca si mai multe situatii de abuz, intr-o tara in care nivelul de transfobie e la cote greu de descris - dar tot persoanele trans sint acuzate ca nu termina scoala, ca n-au calificari, ca n-au 'educatie.'

cateva ore mai tirziu am primit pe email vigneta ceruta.
e mult mai lunga decit rugasem in email.
​incepe asa:
Experienta mea ca persoana queer gender din sistemul de invatamant din Romania se poate suma destul de usor: am fost strivit!
si se termina asa:
Pentru mine liceul a fost o închisoare a Eului meu din care sunt fericit că am evadat dupa 5 ani de abuz. 

---

a doua e despre aceasta persoana minunata, care e eleva in clasa a unsprezecea acum.
si colo.
ma rog, va las s-o ascultati pe tatiana - careia ii spun si aici ca o PUR SI SIMPLU ADOOOOOOR:

---

la prima vedere, cele doua vignette ne dau speranta ca lucrurile nu mai stau la fel de rau ca in anii 90.
in realitate, pe colo l-au luat la intrebari - si inca se gindesc daca sa-i dea cu arest preventiv, sau ce repercursiuni sa sufere - DOAR dupa ce mii de oameni ca aceasta fata, si multe organizatii, s-au sesizat, semnat petitii, postat pe youtibe si pe insta si peste tot. 

in realitate, e plin de colo's:
pe strada, acasa, la bloc, la mall, la metrou.

cit despre scoala, nu vreau sa zic ca e plin de colo's si aici - nu neaparat.
adica nu vreau sa zic asta neaparat.
dar vreau sa zic ca daca colo ar fi fost sa zicem un profesor sau un elev la cosbuc, cel mai probabil el nu ar fi fost concediat sau exmatriculat - ca elevul meu intersex in anii 90.