re-conectare

saptamana asta a fost de (re)conectare cu oameni si activitati misto din vechea mea viata, si cu oameni si chestii misto care intra usor-usor in cea noua.
m-am dus la targul de arta organizat de branea, si seara tarziu dupa ce-a plecat toata lumea am stat la sfat tarziu in noapte si ne-am regasit intimi si firesti si trusting each other's good faith ca-n zilele de "stimati colegi". e un om frumos si destept si bun stimatul coleg, sper sa-i mearga bine cu galeria pe care a pornit-o:

materia repositorium

la centru in baicului a fost altfel saptamana asta - au inceput sa ma recunoasca oamenii, se aud strigate de ce faaaaaaaaaaci cand apar, iar mamicile unor copii au vrut sa-mi faca poze cu copiii lor. it's beginning to feel a little bit like home.
cel mai mult ma bucur de bond-ul cu o fata cu o istorie de s-ar chinui autorii de cele mai fucked-up scenarii sa-i reconstruiasca la ghici povestea si n-ar reusi nici a mia parte. ne-a luat un pic de efort, dar in final here we are, friends. mi-a zis ca ii place de mine si ca imi accepta propunerea de proiect artistic impreuna: ea sa faca vreo 10 lucrari, eu sa-i gasesc materiale si loc de expozitie. daca va place ce vedeti mai jos, poate va scotociti de umpic de acriluri sau acuarele sau cu se mai picteaza. e o fata care a trecut prin chestii inimaginabile si are un puhoi de probleme care pe cei mai multi dintre noi ne-ar fi strivit de mult. o sa o invit o data pe aici, pe blogul asta - deocamdata va las aici doua-trei lucrari de-ale ei.

alta chestie importanta ce s-a intimplat saptamina asta este ca am inceput lectiile cu un baiat din ferentari - de fapt cosmin e dintr-o familie simpla si deloc well-off din jud buzau. a venit la buc intr-a saptea (acum e a opta) si s-a re-branduit baiat de ferentari, ca s-a prins ca e cool:) nu e prost deloc cosmin al meu, asa dulce si laid back si foarte la locul lui cum e el. ma ajuta mult sa ma tin la curent cu ce se intimpla in alte scoli, sint destul de rupta de ce se intimpla de exemplu la gimnaziu in scolile de cartier.
povestea lui cosmin despre ora de latina. l-am pus sa-mi povesteasca cum decurge ora, ca sa inteleg un pic despre cum e proful, ca sa-l ajut poate sa-si redreseze situatia (de corigenta pe primul, nota mica deja pe asta). ce zice copilul: pai, domnul profesor intra in clasa, noi trebui sa ne ridicam in picioare la marginea bancii, sa zicem buna ziua, apoi stam asa pana isi da jos haina, si-o pune pe scaun si se aseaza. dupa ce ne raspunde buna ziua copii, putem sa ne asezam. 
si evident, nu misca nici musca toata ora, decat daca ii da voie dom' profesor sa se baseasca.
(rezumatul restului povestii lui cosmin, in cuvintele mele.)
oops.
stiti cum se zice in latina "cum o dai, cum o iei, tot de cacat"? ceva cu lupi, stati sa caut.
en fin, tineti-ne pumnii. de descurcat ne descurcam noi pin' la urma, bah da' ce nazism, frate.

m-am mai re-conectat si cu victor si roland saptamina asta.
sidenote: acuma pot sa mor linistita, mi-am vazut visu' cu ochii: victor mesterind si dupa aia chilling in gradina mea <3
daca scap si nu mor (no wait, katia!), in vreo doua luni dormitorul meu o sa arate cam asa - minus caloriferu' - iupiduuuuu!

ma duc sa mai prind umpic de moliciune la plaja din fundu' curtii, si s-o astept pe lache sa vina la cafea/lunch. btw, (irina) lache e un re-connect foarte special si de un mare fel.
m-am trezit ca aceasta "fata simpla de pantelimon", cum ii zic eu la misto de cand era mica, o cosbuc student-then-alumna cu care am fost mereu aproape dar nu neaparat super apropiate ci asa, cumva lejer-solidare una cu cealalta - fata asta a umplut cu brio golul produs de rupturi importante in ultimul an. m-a ajutat, cu intrebari mici si propozitii neterminate (singura fiinta de pe lume care nu ma enerveaza cand vorbeste in propozitii suspendate!) sa inteleg situatii si relatii care s-au transformat peste noapte din bliss in nightmare sau in meh, m-a ajutat la fundraising, mi-a facut cumparaturi pentru serbare, m-a scos la beri, ma verifica periodic. e un fel de petra pe invers, dar cu acelasi fel de spirit - huge as fuck, just not loud. so it takes you a while to discover it. 
va pun aici o poza de-a ei de la un chef unde s-a pus in cap - o chestie pe care lache o face rar da' bine. i-a zis pacify la poza ea. mi se pare misto pentru ca e loose si vizibil spiritul ala al ei de ziceam mai sus. si mi se mai pare ca se potriveste manusa cu atlantis a lui auden (menos ultima strofa, o penibilosenie mistica pe care sigur nici lache nici io nu ne-am coase-o cu cotton perle pe etamina:)
 
dedecatzie fara numar lu' lache si spiritului ei <3

ATLANTIS
Being set on the idea 
Of getting to Atlantis 
You have discovered of course 
Only the Ship of Fools 
Is making the voyage this year, 
As gales of abnormal force 
Are predicted, and that you 
Must therefore be ready to 
Behave absurdly enough 
To pass for one of The Boys, 
At least appearing to love 
Hard liquor, horseplay and noise.

Should storms, as may well happen, 
Drive you to anchor a week 
In some old harbour-city 
Of Ionia, then speak 
With her witty scholars, men 
Who have proved there cannot be 
Such a place as Atlantis: 
Learn their logic, but notice how its subtlety betrays 
Their enormous simple grief; 
Thus they shall teach you the ways 
To doubt that you may believe.

If later, you run aground 
Among the headlands of Thrace, 
Where with torches all night long 
A naked barbaric race 
Leaps frenziedly to the sound 
Of conch and dissonant gong; 
On that stony savage shore 
Strip off your clothes and dance, for 
Unless you are capable 
Of forgetting completely 
About Atlantis, you will 
Never finish your journey.

Again, should you come to gay 
Carthage or Corinth, take part 
In their endless gaiety; 
And if in some bar a tart, 
As she strokes your hair, should say 
This is Atlantis, dearie, 
Listen with attentiveness 
To her life-story: unless 
You become acquainted now 
With each refuge that tries to 
Counterfeit Atlantis, how 
Will you recognise the true?

Assuming you beach at last 
Near Atlantis, and begin 
That terrible trek inland 
Through squalid woods and frozen 
Tundras where all are soon lost; 
If, forsaken then, you stand, 
Dismissal everywhere, 
Stone and snow, silence and air, 
O remember the great dead 
And honour the fate you are, 
Travelling and tormented, 
Dialectic and bizarre.

Stagger onwards rejoicing; 
And even then if, perhaps 
Having actually got 
To the last col, you collapse 
With all Atlantis shining 
Below you yet you cannot 
Descend, you should still be proud 
Just to peep at Atlantis, 
In a poetic vision: 
Give thanks and lie down in peace, 
Having seen your salvation.