despre a fi sau a nu fi terorist

saptamana asta a inceput ramadan-ul, si cumva tot saptamana asta am realizat ca unii dintre oamenii pe care ii respect sau la care tin destul de mult sint ignoranti in legatura cu ce inseamna sa fii din orientul mijlociu: oameni educati pentru care daca esti din iraq inseamna automat ca esti arab, deci musulman deci terorist.
De ce e important sa nu fim ignoranti si xenofobi fata de persoanele din middle east (kurzi, turci nemusulmani) sau direct islamofobi care presupun (gresit!) ca toate persoanele din middle east sunt musulmani si deci automat teroristi?
Pentru ca, daca esti asa, esti la fel de vinovat - dupa povestea cu manchester as spune chiar si mai vinovat - decat teroristii care s-au aruncat in aer ca sa-i omoare pe altii. cum asta? e simplu: ei cred, ca si tine, ca toti non-arabii, sau non-musulmanii, sunt setati impotriva lor.
si, dupa ce s-a straduit, poate mult-mult timp, si consumand multe resurse (rabdare, timp, umilinte), sa-ti arate ca (ei) sint ok, ca iti pot fi prieteni, colegi etc buni - iar tu la fiecare atentat terorist zici iar "bai frate da' nu mai termina odata arabii/musulmanii astia?!" - si ei poate sint kurzi nemusulmani, sau turci nemusulmani, you know?... ei, atunci ei trebuie s-o ia de la inceput, over and over and over
- si la un moment dat, in loc s-o ia de la inceput, isi baga pula si te ataca sau se-arunca in aer, ca sa nu mai auda/vada, ca sa nu mai trebuiasca sa suporte impotent disparitiile si mortile copiilor, parintilor, matusilor, unchilor, prietenilor lor din kurdistanul lui barzani, sau din siria, sau palestina, sau libia.
eventual, mai ales daca sunt religiosi, ca sa razbune crimele alea - comise de ignoranti nationalisti si xenoobi sau islamofobi in numele "pacii," "democratiei" sau "adevaratei credinte" - cu sete si disperare, caci nah oamenii sintem cu totii.
eu, ca persoana de etnie roma care inca are parte de plenty of anti-tiganism din partea colegilor (unii foarte vechi) de cancelarie, stiu pe propria-mi piele cat de des (inca) imi vine sa trag un scuipat intre ochii unora - ca nah, om sint si io, si e imposibil sa imi vina si sa si pot chiar tot timpul sa fiu charming and so so funny and original and sweet and all that jazz.

ignorantii nationalisti, care confunda kurzii cu arabii si considera ca toti oamenii din middle east sunt automat musulmani, sau agenti ai lui barzani, sau teroristi - astia sint autorii morali si reali ai atentatelor, nu pustii disperati, care nu mai pot duce povara ingrozitoare de a fi (considerat) musulman intr-o lume plina de oameni din ce in ce mai usor de prostit si de folosit. fanatismul religios, nationalismul, islamofobia, antisemitismul, rasismul, homofobia, transfobia - nume diferite ale aceleiasi boli terminale.
sper sa scap. sper sa scapam. am sa-l rog pe tanti dumnezeu sa ma apere de asa boala grea si ucigasa - am talisman de la un mos turc, am umor, am rabdare, am treaba, si-mi place mult viata. 

​

welcome back, usr?

pe post de justitie divina, intr-o ultima perioada in care bigotismul self-righteous a ajuns sa fie un capital extrem de puternic (de imagine, politic si economic): usr a inceput in sfirsit sa miste.
doamne-ajuta si ramadam kareem, fratilor <3
acum vreo saptamana si un pic, in miercurea dinaintea pride-ului, am fost la o dezbatere cu cativa parlamentari, despre parteneriatul civil. m-am dus mai spre final, umpic cu inima stransa ca s-ar putea sa fie vazuta ca nepoliticoasa interventia mea, cu o intrebare ne-legata de subiectul discutiei: pe cand norme juridice pentru recunoasterea identitatii de gen. le-am zis ca nu vreau sa deturnez scopul evenimentului, dar uite sint multi pusti trans care abandoneaza scoala ca it's just too much, ca sint multe persoane care fac hrt fara indrumare medicala, ca pe multi se fac experimente sau exersari chirurgicale de catre doctori care cer bani buni pt chestii pe care nu stiu sa le faca si pe care nimeni nu le seteaza cu niste standarde de ingrijire. si ca de-aia intreb: pe cand niste norme juridice pentru recunoasterea identitatii de gen, ca uite sint persoane care patesc chestii deosebit de grave every fucking day. si ca mie mi se pare ca, daca e sa vorbim de proiecte legislative sau orice de genul asta, niste norme juridice ca lumea pt recunoasterea identitatii de gen ar fi cam prima extrema urgenta. tipa de la pnl si tipul de la psd au zis ceva de genul, poate dupa ce trece asta cu parteneriatul (au estimat ei poate 10 ani), poate atunci sa incepem sa ne gindim la ce ziceti dumneavoastra, tipul de la usr, silviu dehelean, n-a zis nimic - in schimb, cand s-a terminat toata circoteca, a venit la mine si am avut o scurta conversatie de 5 minute la care el mi-a dat cartea lui de vizita si mi-a zis doamna eu sunt jurist si sunt la comisia juridica si pot sa ajut. va rog sa-mi scrieti si sa tinem legatura. io m-am gindit ca ce om modest si bun, si m-am bucurat ca de-o imprietenire. dar acum doua zile s-a intimplat asta, de la tribuna parlamentului - enter oana bizgan:

"În declarația mea politică în Parlament am subliniat respectul meu pentru orice fel de iubire și susținerea mea ca Președintă a Comisiei pentru egalitate de șanse, deputată și OM pentru libertatea fiecăruia de a-și manifesta afecțiunea pentru cei dragi.
”Vă rog să închideți ochii și să vă gândiți la partenera sau partenerul dumneavoastră, la soția sau soțul dumneavoastră. Vă rog să încercați să vă dați seama cum v-ați simți dacă nu ați putea să vă manifestați afecțiunea pentru persoana respectivă. Dacă nu ați putea să o îngrijiți sau să fiți îngrijit, în eventualitatea unei suferințe. Dacă munca dumneavoastră și bunurile pe care le achiziționați împreună nu ar putea fi împărtășite, dacă nu ați putea să realizați ceva în doi, să vă clădiți un cămin etc. Dacă legile țării în care locuiți și munciți, dacă țara dumneavoastră v-ar lua taxe și impozite, v-ar cere să vă respectați obligațiile, însă nu v-ar da drepturi.
În această situație se află, conform recensământului din 2011, minimum 800.000 de români. Evident, numărul acestora este mult mai mare acum, 6 ani mai târziu; în plus, știm că nu toți cetățenii României au participat la recensământ și nu toți respondenții au acceptat să-și declare statutul marital în acel moment.
În calitate de Președintă a Comisiei pentru egalitate de șanse, deputată și OM, vă amintesc că ȘI față de acești conaționali avem o datorie ca parlamentari. De noi depinde să ne asigurăm că statul român le creează condițiile legale pentru a se bucura de drepturile garantate de Constituție, legea supremă într-o țară democratică. De noi depinde să ne asigurăm că acești oameni nu sunt discriminați în niciun domeniu, conform tratatelor la care România a aderat.
Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTI nu sunt respectate în țara noastră, iar persoanele din această comunitate nu beneficiază de protecție nici măcar împotriva discursurilor de incitare la ură și a violenței homofobe. Vă mărturisesc că am constatat cu regret că nici în Parlamentul României persoanele LGBTI nu se bucură de același respect ca persoanele heterosexuale.
Este regretabil că atunci când vorbim despre familie sau valori tradiționale uităm că singurele lucruri care nu ar trebui să lipsească dintr-o relație sunt respectul și dragostea – nimic altceva. Uităm că trebuie să sprijinim relațiile construite pe aceste fundamente, indiferent de genul sau de orientarea partenerilor – mai mult, avem responsabilitatea legală să facem asta. Cu atât mai mult cu cât realitatea este cruntă: cote alarmante ale violenței domestice, risc de sărăcie și de abandon școlar crescute, sute de mii de copii cu părinți plecați în străinătate, mii de copii abandonați, mii de copii care fac copii etc. Aceasta este realitatea, iată adevăratele probleme ale familiei care ar trebui să ne preocupe, și nu ce orientare sau comportament intim să aibă oamenii în viața lor privată.
Iubesc libertatea - pentru asta vă invit să luptăm împreună și să votăm împreună!
Respect dreptul la iubire - fiecare e liber să iubească pe cine vrea, când vrea și cum vrea. Respect mamele și tații care-și cresc singuri sau în cuplu copiii, respect femeile și bărbații care se dezvoltă și se împlinesc fără să se căsătorească, respect cuplurile care aleg să nu se căsătorească, dar trăiesc fericiți împreună. Respect persoanele care includ în familia lor rude îndepărtate, prieteni vechi, chiar animale de companie. Dincolo de forma de organizare, de numărul membrilor săi, de orice alt criteriu, o familie se bazează pe iubire, respect, înțelegere și grija pentru celălalt.
Sper că vom găsi împreună înțelepciunea și pârghiile să ne asigurăm că dragostea învinge ura. Sper, pentru că suntem cu toții oameni, suntem cetățeni, suntem în 2017 în Europa, leagănul democrației și al drepturilor omului.”

ladies and gentlemen, oana bizgan!

sint sigura ca asta cu europa leaganul pestelui prajit n-o crede nici ea, pare o fata prea desteapta ca sa creada asa o timpenie - in rest, totul mi se pare atit de frumos si de corect incit nu-mi puteam dori cadou mai frumos de intrat in luna ramadanului. a nu, wait - it gets better: cica florina presada a fost aleasa vicepresedinte. io zic ca-i de bine, usr is back.