piinea noastra cea de toate duminicile

aproape in fiecare duminica, eu fac piine. sau placinta. apropiatii mei ii zic 'experimentul' de duminica, pentru ca imi place sa incerc chestii noi, combinatii necombinate, chestii netraditionale.
azi am facut niste turtite de faina de mei, cu cumin si coriandru.
in general imi impart piinea de duminica cu altii. uneori ii rog sa zica bogdaproste - mai ales, de cind a murit mama, cind e ceva ce stiu ca i-ar placea ei cum mi-a iesit.
fac si impart piine cu drag. in general imi iese bine.
alte chestii - fursecute de ovaz, placinte dulci - nu-mi ies asa bine. dar piinea si chestiile mai sarate imi ies. e darul meu de la dumnezeu.
unii merg la biserica duminica.
eu nu merg, fac piine si o impart cu altii.
cred ca asta m-ajuta sa nu urasc.
[isuse, daca faza cu piinea din tatal nostru e pe bune - iar cei care iau biblia literal au de fapt dreptate?!
- oh come on. calm the fuck down, roxana:)]
azi e picnic comunitar, ma duc sa impart piine.
slava domnului <3

ps: apropo de modificarea rugaciunii tatal nostru - momentan doar la catolici, nah.
bai, io cred ca are mult sens, si ii admir pe catolici ca au avut curajul sa faca modificarea asta.
cind zicem 'nu ne lasa sa ne ducem in ispita' in loc de 'nu ne duce pe noi in ispita' clarificam faptul ca nu dumnezeu ne duce in ispita, ci el e cel care ne poate ajuta, fiindu-ne alaturi, sa nu picam. eu asta am inteles din ce am citit ca sa urmaresc dezbaterea. si cred ca papa si cine a mai impins modificarea asta au dreptate. fiindca intareste credinta mea ca dumnezeu e iubire. si piine.