cum ziceam si in #boicotreferendum, dragnea si ai lui sint legea. ei fiind niste infractori, evident ca legea devine... ce vrea muschii lor sa fie ea. coalitia pentru familie si ai sai au invatat destul de repede de la mai-marii tarii. deci uite niste simboluri vizuale, chiar sigle ale comunitatii lgbt din rominia. a, uite si sigla centenarului - aia a ministerului culturii, care-i problema?!
pai sa le punem pe afisele noastre, sa vina lumea la referendum sa zica da.
bai cita nesimtire. cit tupeu si nesimtire.

a da, si ca sa fie nesimtirea completa, cpf recircula inregistrarea de acum 5 (CINCI) ani a acelei mizerii de emisiuni de pe tvr1, plina de minciuni pardon alternative facts compuse de tvr-isti nouadreptaci, si incorporate intr-o emisiune realizata de o sotie nouadreptace sobra si patrunsa, cu micutzul nouadreptaci laurian tota debitand pe sticla si el la fel de sobru si patruns tot felul de ineptii si minciuni sfruntate pardon alternative facts - copilul n-a fost nici o zi elevul meu, just saying.
o nesimtire demna de, din nou, dragnea si ai lui.
pentru cine vede zilele astea in reluare acel episod siderant din istoria nazismului contemporan: ginditi-va ce se va intimpla cu noi toti pe aici prin rominia, daca astia cistiga la referendum. 
eu una incerc sa ii ignor. referendumul asta nu e al meu, si nici al familiei sau prietenilor mei.
deci, sa ne vedem de scoala.
apropo, azi la a douaspea facem despre existentialism.
ofofof, saracu' nietzsche!
deci sa fie clar, omul avea probleme (misogin etc) dar nu era nici macar antisemit, daramite nazist. povestea lui nietzsche ar trebui sa ne fie invatatura de minte despre cu nazistii - si in general cei care vor sa obtina/pastreze puterea cu orice pret, doar de dargul puterii - nu se dau in laturi de la tehnici de manipulare a unor continuturi recunoscute ca valoroase sau macar corecte, astfel incit sa le dea lor fara radical si sa para ca 'uite, si nietzsche gindeste ca noi.' sau chiar 'nici macar n-am inventat noi asta, ci bunul frate friedrich.' in timp ce saracu' friedrich habar n-are ce se intimpla. nu pentru ca-l durea la basca, ci pentru ca omu' era bolnav. rau.
aici un articol scris in limbaj deloc pretios despre cum nazistii l-au furat pe nietzsche. sau mai precis cum li l-a vindut sor-sa, o cpf-ista antisemita. 
o saptamina frumoasa, doamne-ajuta <3

saptamina asta a murit un baiat, mircea marica, prietenul unor prieteni care au fost explodatipulverizati de moartea lui. navigand printre haurile si craterele lasate in urma de exploziile lor de durere, si simtindu-ma cumva neputincioasa (ce sa le zic, cum sa-i alin?) dar da si geloasa pe iubirea mare mare pe care omul asta a lasat-o in urma lui, sadita in sufletele-padure unor catorva oameni pe care eu ii vad greu de insamintat asa, m-am trezit stalkuind-l post-mortem pe acest baiat, plecat la 40 de ani. am citit texte care m-au rupt, see below. am citit obituarii despre el care mi l-au povestit ca pe un om frumos si bun si plin de modestie. am hotarit sa-i scriu si eu unul. am ales o poza de la el de pe wall, si i-am scris astea doua rinduri:
esti fratele pe care mi l-am dorit dintotdeauna, si despre care stiam precis dar foarte precis ca exista undeva, doar pentru mine. citindu-te, te-am gasit - zau ca as mai fi putut astepta, chiar nu trebuia sa faci asta. so kind to the end, huh. 
<3

III.
Am aproape patruzeci de ani și mari probleme de identitate. Nu m-am regăsit, încă, dar timpul le va așeza proverbial pe toate, deci cu răbdare, pacea resemnării mă va lumina și pe mine. Mă mușcă de vreo câteva luni, n-are importanță de ce, evidența unei neîmpliniri de care mulți din generația mea nu sunt străini. Bine, nu sunt eu ăla chemat să pună asemenea etichete peste leat. Posibil să-mi văd comesenii prin ochelari lași, doar ca să nu mi se pară vina neîmplinirilor personale atât de grea. 

Posibil. E destul de probabil ca, din frustrare, să văd multe fete-încă-frumoase-de-pică, încă fete, zic, chiar dacă deja mame, încă zâne prețioase în oricare univers decent, acoperite nefericit, de un soi de disperare, de vină sau rușine tâmpă după divorț, cum că nu le mai ia nimeni. Ce prostie! Niciun mitocan viril, care acu’ cinci ani nu ar fi îndrăznit să se apropie cu vreun shot de tequila ieftină, never-ever, nici la treizeci de metri de masa unde ele prezidau magistral cu ironii atât de fine încât dacă ai fi citit măcar cinci romane te îndrăgosteai de ele pe loc, nici un mitocan, ziceam, nu putea să-ți stea în cale. Doar tu și vraja ta. Aveai predicat, gramatică elementară, un pic de inocență romantică, planuri de bun simț și puteai să speri cu șanse bune la miracolul unui amor sfânt și drept, binecuvântat și în cer. Jur că știu. Jur că l-am trăit. Jur că am văzut multe sânziene și frumoși care s-au legat exact și binemeritat într-o dulceață celestă. Isaia dănțuia! Chiar dănțuiau stelele! Jur, din nou! Și eu am văzut, trei luni, comete colorate, toate plug-in-urile neinventate de photoshop pe cerul Vămii și vreo doi ani de miere prin muzeele Europei. Știe, deja, orice mileniallals că amorul oferă gratis bilete de avion oriunde. Chiar și în Seychelles. Capitale europene,o banalitate!  Să vezi la anu’, ce leafă și în trei ani scap de leasing. Bine, hai să zicem că Seychelles e o încercare, un pic disperată și tardivă, de înnoire a jurămintelor depuse acum trei ani pe altarul concertelor care ne-au unit într-o familie cum n-a mai fost. O familie smart, nouă, scutită de inepțiile familiilor din care ne-am adăpat noi până ne-am găsit, tu și eu atât de potriviți unul pentru celălalt, încât tu accepți că mă-ta-i o scorpie proastă iar eu ti-l joc în picioare pe tata fiindcă, da, ai drepte, e un ipohondru financiar care nu știe decât să ne exaspereze, din prostie bineînțeles, cu veșnicele mustrări că n-o să avem pensie pentru medicamente. Și toate astea aruncau pe cer șobolani care rodeau comete colorate și speriau sfinții de la dans. Isaia devenea apatic, nici berile cu băieții, nici seara fetelor nu-l mai veseleau ca acu’ trei ani, nici acu’ patru ani, și nici Moș Crăciun nu se mai lăsa îmbunat doar de crenguțele de brad puse în glastră în loc de și molid argintiu norvegian. Iar pleci la meci, iar pleci la pește, iar te duci la mă-ta? Ce să învețe copilul asta de la tine? Și câți bani mai sunt pe card? Pai, normal că n-am nicio cămașă dacă îți iei pantofi de fiecare dată când e ziua cuiva, oricui de la muncă, de parcă e ziua ta, nu a lor! Și dacă tot îmi numeri paharele, la ce dracu' mă târăști după tine la toate chefurile plătite de libidinosul ală de director care vă cheamă doar să faceți ca parașutele, seamănă cu tac-tu și voi o ardeți fetițele lui. Eu nu la asta m-am înscris. Nici eu n-am vrut să iau un agarci. Ce crezi, că toată lumea a dat pe spate când te-am luat după mine. De crezi că după ce am născut veneau toți ai mei cu pamperși? Că știau, bă, că e numai gura și vrăjeala e de tine. Tovarășii ăia ai tăi, de care nu te desparți niciodată, și la botez au venit cu mâna în cur, păi cu vin de alimentara se vine mă la botez? Altfel, bani de tunat volkwagen au, ha? Nu sunteți în stare, nici tu nici nevolnicii ăia care nu își plătesc pensiile alimentare pentru plozi să puneți o priză, da’ la bere sunteți experți. Curge bateria de o lună la baie, la noi firmă nici de făcut cafele nu te-ar angaja. Numai vrăjeala e de capu’ tău! 
Dap, numai vrajă și un pic de vrăjeală. De capu’ meu și al lor, căci era doar unul, un singur cap frumos, sub comete colorate. Acum sunt două. Trei sau patru,dacă o pun și mă-ta și directorul ală libidinos.

Acum s-au înmulțit eclipsele, atunci, parcă n-a fost decât aia mare,  august din 1999. Jur. Știu, fiindcă că am o bancnotă de 2000 mii de lei ca amintire din Doi Mai, când vraja de capu’ meu mi-a pus în brațe carnea tare și sensibilă la poezie a unei crețe din Focșani cu impecabili blugi motor și buzele Cătălinei. Trăiască sub-apreciatul Sfânt Minulescu. Hai, și un pic Mucenicul Poe. Da’ mergea și fără. 

Acum, doar tu și vraja ta. Aveai predicat, gramatică elementară, un pic de inocență romantică,  planuri de bun simț și puteai să speri, cu șanse bune, la miracolul unui amor sfânt și drept, binecuvântat și în cer. Jur că știu. Jur că l-am trăit. Am tulburări de identitate. Asta mă face miop și prost crescut. Văd numai grozăvii care nu există. După divorț îmi vad prietenii care la nuntă au venit cu vin de afară și cu mana-n cur, cum nu se face, chiar dacă eu le-am zis că nu facem tămbălău ca la țară cu dar. 

Nicio bere n-are gust când nu-s albinuțetele de altă dată care să pună și ele miere și un pupic reasigurator în salatele de roșii cu usturoi de lângă grătare. Oricât mă rog la sfinții Mihai, George, Gabi, Broască sau Fane să fie mișto, iese tot la fel ca anu’ trecut, când unul are toată dreptatea din manualul de clasa a VIII- de istorie. Și dacă n-a fost el anul astă, am comis-o io. A doua zi mi-e iar silă. Și mă mai rog o dată, măcar să nu mă mai enervez când mă irită prostii de niciunde, un pic mai tineri, care, căzuți sub impresia activismului civic, se poartă  ca berbecii tineri, luându-mă drept un imbecil obosit care nu e în stare să lupte pentru democrație. Iar ai mei, ca și mine, chiar că nu-s în stare să pună o priză nouă, da’ altfel, pe lângă expertiza momelilor și bălților adevărate cu crapi de primă clasă, au dreptatea de partea lor când nu-și plătesc pensiile alimentare. Mai vin și perifericii noștri foști colegi de liceu, mitocani care n-au avut niciodată predicate, de care nu se temea nicio tequila, dar cu studente căzute-n cap după bemveurile-lor-ursuleț și cămăși înflorate, de parcă mi-au surzit toți sfinții. Hipoacuzia asta înaltă e totuși amicală, ceva benign. Mă scutește de zgomotul de fond.

Răman doar cu vrăjeala mea. O să mă duc în piață sau așa ceva după prize noi, din alea bune, nu turcești. Oricum nu mănânc pește, deci mai răruț berile și rugăciunile la sfinți otrăviți de vanitatea manualelor de clasa a VII-a. E destul de probabil ca pe bată să fie tânțari cu miile și, de fapt, vreau la mama. Sau să văd multe fete-încă-frumoase-de-pică, încă fete, zic, chiar dacă deja mame, încă zâne prețioase în oricare univers decent, acoperite nefericit, de un soi de disperare, de vină sau rușine tâmpă după divorț, cum că că nu le mai ia nimeni. Doar tu și vraja ta. Am, probabil, o criză sănătoasă de identitate. Pe măsură ce pierd șirul momelilor, șirul numelor lui Giani Chiriță, șirul sfinților surzi, îmi aduc aminte de zâne prețioase în oricare univers decent și văd cum trag în lesă, cu dreptatea de parte lor, mitocani virili care n-au altă treabă decât le aducă, numai atunci când vor ele, numai unde vor ele, shot-urile de tequlia. Văd peste bălți cu crapi de primă clasă cum zboară albinuțe care pun miere în salatele de roșii cu usturoi, văd peste manuale de istorie, tocmai pănă la Focșani.

saptamina asta a inceput scoala. a fost misto sa ma revad cu vechi camarazi, si sa-mi fac altii noi - dar asta nu insemna ca n-a plutit toata saptamina asa un aer de 'is this really necessary?' adica srsly, o saptamina mai devreme;(( nah, we'll live - doar sa nu se astepte nimeni la ovatii si urale, ok?
cam asa si cu referendumul.

sa dam putin rewind:
initiativa cpf a fost declarata de catre ccr constitutionala.
modul in care au fost adunate semnaturile pentru initiativa cetateneasca (de modificare a unui cuvint din art. 48 al constitutiei) a fost de asemenea validat, astfel, cele (aproape) 3 milioane de semnaturi s-au pus.
camera deputatilor a executat constiincios piruete pentru organizarea cit mai grabnica a referendumului.
senatul a tot tras de timp, din varii cauze si motive.
finally, marti 11 septembrie s-a pus punct in parlamentul rominiei, si s-a aprobat organizarea IN MAI PUTIN DE O LUNA (!) a acestui referendum de modificare a legii fundamentale a statului romin, o modificare care va transforma 'casatoria este uniunea liber consimtita intre soti' in 'casatoria este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie.'
yep.
scopul anuntat de cpf este de a apara familia.
ei, aici e nesimtirea.

daca statul romin, in cap cu parlamentul si ccr-ul, chiar ar vrea sa-si respecte mandatul de a apara familia (si egalitatea si protectia tuturor cetatenilor sai), acest referendum nu ar fi fost nicicind declarat constitutional. sa aperi familia inseamna sa iei masuri pentru ca toate familiile sa fie aparate si protejate. sa aperi doar familia biparentala heterosexuala inseamna sa vrei ca oricare alt tip de familie sa dispara. ceea ce te face cam criminal, nu? ei, statul romin apara aceasta gindire criminala, si pune la bataie o suma babana in acest scop - nici nu mai conteaza daca-s 20 sau 40 de milioane, sincer, la ce foame si ce mizerie si ce circuri sint intretinute din bani publici.
oh but wait, statul romin e condus de niste infractori - iar evenimente recente (vezi mai jos despre 10 august) ne-ar putea indreptati sa-i numim chiar criminali.
oh but wait again: criminalii si infractorii astia au fost alesi!
a, pai atunci gata, mucles nu?
ba pardon.
sa va zic de ce:

in dupa amiaza asta mi-am pregatit lectiile pentru saptamina urmatoare.
la a zecea cc o sa fac despre iluminism, ca sa putem sa intelegem mai bine apoi povestile lui robinson crusoe - alt infractor criminal glorificat deampulea - si gulliver. ei la lectia asta introductiva despre iluminism intotdeauna le spun copiilor cum ca a fost un curent mai mult filozofic si mai putintel artistic, nascut in franta secolului 18 in mintile unor oameni pe care ii chema voltaire, diderot, rousseau - poate ati auzit? anyways, si dupa aia le explic ce inseamna cele doua concepte de baza de la... baza:) iluminismului francez (contractul social si monarhul luminat) si gata, pe urma intram pe tarimul culturii britanice si vedem cum arata/miroase/se comporta iluminismul britanic (respectiv o dam pe common sense si propriety si d-astea)
revenind:

sa ne amintim umpic de contractul social. e nevoie de acest background ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa zic despre referendumul din octombrie. asa, deci: contractul social zice ca daca vrei sa traiesti in comunitate, si sa te bucuri de securitate si protectie, si sa fii si tu fericit si mai ales sa nu te manince lupii, gen, te legi de ceilalti membri ai comunitatii printr-un soi de contract-pact, si accepti niste obligatii in schimbul unor drepturi si protectii si chiar mariri. si faci frumos cum se stabileste de catre comunitate - ca doara comunitatea n-o fi proasta sa ia decizii care sa-i faca rau. sau in orice caz faci cumva de societatea nu se considera luata la misto. sigur, tu ca individ, dra cita vreme respecti conventiile/legile, esti la adapost. altfel, out - unde o sa te manince, gen, lupii.
ei, chestia asta e ceva ce pare extrem de common sense unora - poate chiar celor mai multi.
ei, mie chestia asta imi ridica parul in cap.

principiile iluministe au dus la nasterea statului modern si a unor mecanisme si institutii care azi sint luate de bune - atit in sensul ca sint considerate bune, cit si in sensul ca e de bun-simt (common sense) sa existe, iar oamenii sa-si conduca viata dupa ele. mah, eu cu statul n-am avut, nu avem si nu o sa avem niciodata o relatie buna, de mica n-o avem, DAR DELOC. de mica am fost agresata de institutiile statului - invatatoarea rasista care s-a straduit din rasputeri sa ma indoaie si sa ma faca timpa, politia si judecatorii care mi-au bagat degeaba unchi si matusi si veri la puscarie, varul meu pedro care a murit la 26 de ani din cauza unui doctor rasist). asta ca sa nu vorbim de cei 500 de ani de sclavie, de rasismul structural/institutional, prigonirea si persecutiile romilor de catre autoritati sau indivizi/grupuri pe care autoritatile s-au facut si inca se fac ca nu le vad, astfel scapind nepedepsiti oameni si institutii vinovate pentru atrocitati de toate dimensiunile.
statul si legea sint, pentru mine, niste chestii profund evil - sau, ca s-o dam pe exprimare mai putin dramatica, PROFUND gresite.
deci va rog, nu  ma luati NICIODATA cu legile statului si obligatiile cetatenilor si chestii d-astea. dragnea, tariceanu, firea sau madam cum-o-cheama a da dancila n-au nici o legatura cu ideea de comunitate. cpf si liderii ei n-au nici o legatura cu matusa-mea petra, femeie credincioasa si simpla care pune familia mai presus de orice si face cu drag de mincare la toti prietenii mei lgbt si nu face scandal cind e cite un om mai altfel la noi in gradina - doamne fereste sa-l judece sau sa-l faca sa se simta prost.
a, before i forget: iluminismul mai are o buba in cap - a facut din colonialism o practica 'civilizatoare' si din capitalism un instrument al progresului. a da, si democratiei mai. si din public education cea mai profitabila afacere a epocii moderne. probabil ca doar sclavia a mai fost o industrie la fel de profitabila ca educatia public obligatorie.
deci nah, intelegeti acum de ce ma pis pe el de vot. nu in sensul ca nu ma intereseaza sa votez, ci in sensul ca stiu ca votind nu voi face decit sa legitimizez demersul si puterea unora care miine n-ar ezita sa ma gazeze, incarcereze, sterilizeze sau naiba mai stie ce.
deci sa nu votezi la referendumul asta nu inseamna sa te consideri too good for this shit, no-no. e vorba de common sense, si de cit de mult te intereseaza sa faci ce crezi tu ca e mai bine pentru comunitatea/comunitatile tale, si pentru propria supravietuire - chestie care nu trebuie niciodata, dar niciodata, sa fie pe baza a ceea ce iti spun altii sa faci, pentru ca 'asa se face.'
asa se face = moartea ratiunii si gindirii critice, moartea solidaritatii, moartea in lagar, moartea in cubiclu.

ca sa am la ce sa ma uit in urma si sa povestesc celor mici cind oi fi baba-baba, las aici hotarirea mea proprie despre ce o sa fac eu pe 6-7 octombrie:
o sa stau cu ochii pe polluri pana spre seara, poate sa ma bag observator - si daca vad ca se apropie de 30% rata de prezentare la vot, imi calc pe ura de stat si pe lipsa de credinta in dreptatea legii, si ma duc sa dau cu stampila - ca ultim (desi foarte probabil futil) gest de autoaparare. tot imi spun, cumva de frica, ca sansele sa se prezinte peste 5 milioane de romini la vot in ziua aia, asa de capul lor, sint mici spre minime - adica cite autocare si pui si sticle de ulei si bancnote de 50 de lei pot pune autoritatile locale si centrale la bataie, totusi?!... daca nu se prezinta suficienti alegatori, atunci rezultatul referendumului nu e valid si nu se aplica. also, daca ne prezentam din prima s-ar putea sa nu facem decit sa ingrosam rindurile celor care valideaza rezultatul de haisamodificam.
later edit: intre timp s-a intimplat un oug care face posibila intinderea referendumului pe 2 zile. m-a zguduit rau cind am auzit, e clar de ce au facut magaria asta.

fiecare om trebuie sa se gindeasca bine la ce si de ce anume va face, si sa isi asume consecintele alegerii facute. zilele astea, cind ma uit la elevii si rudele si prietenii mei, ma rog sa pot ajuta sa nu pateasca niciodata cum a patit familia/comunitatea mea timp de multe secole. sa dea dumnezeu sa nu fie niciodata prigoniti, constrinsi sa se ascunda, umiliti, inchisi, mutilati sau ucisi, pentru ca asa spune statul, cu legea in mina. 

pe final, ceva  ce am aflat acum juma de ora: ambasadele rominiei au primit deja dispozitie de organizare a referendumului in 7 oct. ce rost are sa mai astepte ministerul de externe decizia de miine 17 sept a ccr-ului? legea sint eu. statul sint eu. semnat: sefu
​ 

ps: poza e unrelated, doar sa tin minte ca s-a maritat iubita mea mihalina.