vara pe ulita

ce mai vara a fost, doamne.
mitingul psd, pe urma gazele din 10 august, acuma ca dragnea e cautat de asasini - soc si groaza. pe scena politica e mai multa nesimtire si prostie surreala ca oricand. multi din cunoscutii mei se gindesc sa plece... nu mi se pare o solutie, dar nici nu mai vad ce chestie could actually be a solution... hm.
au fost si lucruri foarte misto in vara asta:
ana si cristina (fetele alea doua care se pupa in galeria foto summer 2018) au reusit cu mutarea in olanda,
toto a terminat a opta cu bine, against all odds, si am avut si un superchef de majorat in underworld pentru el (gratie roq doq si liv decay, bless their dark punk hearts),
am fost prima data in viata mea la pride-ul din amsterdam si la plimbare pe canale cu captain sinziana (care a venit apoi in vacanta in ro, si a fost chiar dragu).
mi-a iesit dupa contorsiuni si multa rabdare din partea peer-reviewerilor, primul meu articol intr-un jurnal academic, AnaLize (pe care tocmai ce l-am incarcat la scrieri).
am primit invitatia de a discuta/negocia posibilitatea producerii unui documentar despre comunitatea si problematica transgender in rominia de catre o mega televiziune straina. si se pare ca, daca nu iese cu ei, tipul care ne-a invitat pe mine si pe sasha sa propunem un synopsis (idee de documentar) vrea sa-l faca el, oricum, mai pe indie asa. deci sintem pe treaba cu asta, and it's exciting as fuck.
am tinut ateliere de public speaking cu tineri lgbt din toata europa si cu 300 de copii preadolescenti din judetul bacau. am inceput un sir de activitati de organizare comunitara  cu grupuri de grassrooteri lgbt din iasi, urmeaza alte 4 orase pina la finalul anului. asta ma face sa ma simt mai putin neputincioasa in fata prostiei si mizeriei de referendum, si a mizeriei si prostiei din politica romineasca in general. 
vara asta m-am vazut cu peace corps brother jonathan hogstad dupa 10 ani de la plecarea lui din rominia - doamne incredibil cit de misto si colorat si firesc vorbeste romineste inca, desi acolo la new york n-are nici pe dracu cu care sa vorbeasca. m-a amuzat maxim ca el si cu gagica-sa injura printre dinti in romina cind sint undeva si apare vreun rasist sau homofob sau asshole de vreun fel sau altul. ne-au facut si demo: jonathan a inceput un mic discurs in engleza despre cum locul femeii e in casa la copii, si sa lase barbatii sa conduca lumea si sa faca business - si gagica-sa prompt dupa vreun minut sopteste finutz printre dinti un 'du-te-n pizda ma-tiiiiiiiiiiiii' :))))))))))
vara asta m-am vazut si am vorbit multicel cu anathea si lache, bless their carers' hearts <3 <3 am petrecut chiar mult timp cu sinziana, si am trecut cu natalia prin probabil cel mai mare hop al vietii ei, si am vorbit si/sau am facut chestii cu o gramada de alumni; letitia, cipi, daiana, ilici, popeasca, un baiat care a terminat acum 20 de ani mircea spinei, ana de care ziceam mai sus, fen, ovidiu, vivi, domi, ion. ce e interesant e ca cei care au povesti vii la 25-30-40 de ani sint cei adesea considerati in liceu copii cu 'probleme' sau 'slabi' sau nustiucum, cei care se temeau (sau li se spunea explicit de catre profi) ca n-o sa treaca la o anume materie etc. - ei, de cite ori vad citatul asta de mai jos, pe care l-am pus si cover la pagina fb a comunitatii cosbuc (infiintata de niste alumni milennia ago), ma gindesc la oameni ca ei, si la cit de mult curaj si nebunie frumoasa trebuie sa ai ca sa (te) educi in zilele noastre - atit ca elev, cit si ca parinte sau profesor. 
in nici doua saptamini incepe scoala - se putea pe 17 in loc de 10 dar, en fin, de-abia astept sa-i revad pe copii si sa-mi cunosc noii elevi. a trebuit sa renunt la doua clase de anul trecut, pentru a evita pe cit posibil expunerea la meschinaria celei care face orarul - femeia care si-a dorit foarte mult sa ajunga directoare, care tine incuiata sala 'ei,' care ne arata prin cum face ea orarul ca tot ea e sefa. mi-as dori mult sa avem la conducere oameni cu ceva verticalitate/coaie, cu un pic de inteligenta si empatie, care sa conduca pe principiul asigurarii unui climat bun, prietenos, bazat pe solidaritate si nu pe autoritate, pe gindire critica si constructiva si nu pe principiul 'daca-i ordin, cu placere'.
nah, greu.
macar in ultimul an am scapat de satan-p, iar satan-r pare concentrat pe altele - doamne ajuta and may the cosbuc community enjoy the silence for many years to come.
noroc cu copiii any day, bless them -  cei mai multi copii, la liceu cel putin, sint de departe mai umani si mai vii decit profii lor, ceea ce din punctul meu de vedere ii face mai buni si mai destepti. imi petrec din ce in ce mai putin din timpul pauzelor in staff sau cancelarie - iar cind nu sint cu vreun copil lucrand la un proiect sau facand o consiliere in pauze sau ferestre, prefer sa ma duc la madalina la secretariat. tribut madalina: tu esti femeia care practic tine scoala god-bless-youuuuuu. memento doamna gheorghe si de doinita dimcica, un saru'mana enorm tuturor acestor trei doamne.
one final word about a new colleague, florin buzdugan - mr mace, cum ii zic eu. florin e noul meu coleg titular, ma bucur mult c-am putut sa dau o mana de ajutor cu asta, welcome hon, si mazeltov!
a, si apropo de asta: pentru ca, in lumina a ceea ce s-a intimplat in 10-11 august, mi se pare ca referendumul asta e un banc, de azi imi re-botez blogul 'solidarity diaries'. si cred ca ramin la misiunea de a discuta despre educatie, si de a povesti despre cum se mai educa azi lumea, si cum mai e cu solidaritatea in educatie si prin lumea mea.
deci doamne ajuta si un an nou scolar cu fengshui bun la toata lumea.