saptamana asta a inceput ramadan-ul, si cumva tot saptamana asta am realizat ca unii dintre oamenii pe care ii respect sau la care tin destul de mult sint ignoranti in legatura cu ce inseamna sa fii din orientul mijlociu: oameni educati pentru care daca esti din iraq inseamna automat ca esti arab, deci musulman deci terorist. De ce e important sa nu fim ignoranti si xenofobi fata de persoanele din middle east (kurzi, turci nemusulmani) sau direct islamofobi care presupun (gresit!) ca toate persoanele din middle east sunt musulmani si deci automat teroristi? Pentru ca, daca esti asa, esti la fel de vinovat - dupa povestea cu manchester as spune chiar si mai vinovat - decat teroristii care s-au aruncat in aer ca sa-i omoare pe altii. cum asta? e simplu: ei cred, ca si tine, ca toti non-arabii, sau non-musulmanii, sunt setati impotriva lor. si, dupa ce s-a straduit, poate mult-mult timp, si consumand multe resurse (rabdare, timp, umilinte), sa-ti arate ca (ei) sint ok, ca iti pot fi prieteni, colegi etc buni - iar tu la fiecare atentat terorist zici iar "bai frate da' nu mai termina odata arabii/musulmanii astia?!" - si ei poate sint kurzi nemusulmani, sau turci nemusulmani, you know?... ei, atunci ei trebuie s-o ia de la inceput, over and over and over - si la un moment dat, in loc s-o ia de la inceput, isi baga pula si te ataca sau se-arunca in aer, ca sa nu mai auda/vada, ca sa nu mai trebuiasca sa suporte impotent disparitiile si mortile copiilor, parintilor, matusilor, unchilor, prietenilor lor din kurdistanul lui barzani, sau din siria, sau palestina, sau libia. eventual, mai ales daca sunt religiosi, ca sa razbune crimele alea - comise de ignoranti nationalisti si xenoobi sau islamofobi in numele "pacii," "democratiei" sau "adevaratei credinte" - cu sete si disperare, caci nah oamenii sintem cu totii. eu, ca persoana de etnie roma care inca are parte de plenty of anti-tiganism din partea colegilor (unii foarte vechi) de cancelarie, stiu pe propria-mi piele cat de des (inca) imi vine sa trag un scuipat intre ochii unora - ca nah, om sint si io, si e imposibil sa imi vina si sa si pot chiar tot timpul sa fiu charming and so so funny and original and sweet and all that jazz. ignorantii nationalisti, care confunda kurzii cu arabii si considera ca toti oamenii din middle east sunt automat musulmani, sau agenti ai lui barzani, sau teroristi - astia sint autorii morali si reali ai atentatelor, nu pustii disperati, care nu mai pot duce povara ingrozitoare de a fi (considerat) musulman intr-o lume plina de oameni din ce in ce mai usor de prostit si de folosit. fanatismul religios, nationalismul, islamofobia, antisemitismul, rasismul, homofobia, transfobia - nume diferite ale aceleiasi boli terminale. sper sa scap. sper sa scapam. am sa-l rog pe tanti dumnezeu sa ma apere de asa boala grea si ucigasa - am talisman de la un mos turc, am umor, am rabdare, am treaba, si-mi place mult viata. welcome back, usr?pe post de justitie divina, intr-o ultima perioada in care bigotismul self-righteous a ajuns sa fie un capital extrem de puternic (de imagine, politic si economic): usr a inceput in sfirsit sa miste. doamne-ajuta si ramadam kareem, fratilor <3 acum vreo saptamana si un pic, in miercurea dinaintea pride-ului, am fost la o dezbatere cu cativa parlamentari, despre parteneriatul civil. m-am dus mai spre final, umpic cu inima stransa ca s-ar putea sa fie vazuta ca nepoliticoasa interventia mea, cu o intrebare ne-legata de subiectul discutiei: pe cand norme juridice pentru recunoasterea identitatii de gen. le-am zis ca nu vreau sa deturnez scopul evenimentului, dar uite sint multi pusti trans care abandoneaza scoala ca it's just too much, ca sint multe persoane care fac hrt fara indrumare medicala, ca pe multi se fac experimente sau exersari chirurgicale de catre doctori care cer bani buni pt chestii pe care nu stiu sa le faca si pe care nimeni nu le seteaza cu niste standarde de ingrijire. si ca de-aia intreb: pe cand niste norme juridice pentru recunoasterea identitatii de gen, ca uite sint persoane care patesc chestii deosebit de grave every fucking day. si ca mie mi se pare ca, daca e sa vorbim de proiecte legislative sau orice de genul asta, niste norme juridice ca lumea pt recunoasterea identitatii de gen ar fi cam prima extrema urgenta. tipa de la pnl si tipul de la psd au zis ceva de genul, poate dupa ce trece asta cu parteneriatul (au estimat ei poate 10 ani), poate atunci sa incepem sa ne gindim la ce ziceti dumneavoastra, tipul de la usr, silviu dehelean, n-a zis nimic - in schimb, cand s-a terminat toata circoteca, a venit la mine si am avut o scurta conversatie de 5 minute la care el mi-a dat cartea lui de vizita si mi-a zis doamna eu sunt jurist si sunt la comisia juridica si pot sa ajut. va rog sa-mi scrieti si sa tinem legatura. io m-am gindit ca ce om modest si bun, si m-am bucurat ca de-o imprietenire. dar acum doua zile s-a intimplat asta, de la tribuna parlamentului - enter oana bizgan: "În declarația mea politică în Parlament am subliniat respectul meu pentru orice fel de iubire și susținerea mea ca Președintă a Comisiei pentru egalitate de șanse, deputată și OM pentru libertatea fiecăruia de a-și manifesta afecțiunea pentru cei dragi. ”Vă rog să închideți ochii și să vă gândiți la partenera sau partenerul dumneavoastră, la soția sau soțul dumneavoastră. Vă rog să încercați să vă dați seama cum v-ați simți dacă nu ați putea să vă manifestați afecțiunea pentru persoana respectivă. Dacă nu ați putea să o îngrijiți sau să fiți îngrijit, în eventualitatea unei suferințe. Dacă munca dumneavoastră și bunurile pe care le achiziționați împreună nu ar putea fi împărtășite, dacă nu ați putea să realizați ceva în doi, să vă clădiți un cămin etc. Dacă legile țării în care locuiți și munciți, dacă țara dumneavoastră v-ar lua taxe și impozite, v-ar cere să vă respectați obligațiile, însă nu v-ar da drepturi. În această situație se află, conform recensământului din 2011, minimum 800.000 de români. Evident, numărul acestora este mult mai mare acum, 6 ani mai târziu; în plus, știm că nu toți cetățenii României au participat la recensământ și nu toți respondenții au acceptat să-și declare statutul marital în acel moment. În calitate de Președintă a Comisiei pentru egalitate de șanse, deputată și OM, vă amintesc că ȘI față de acești conaționali avem o datorie ca parlamentari. De noi depinde să ne asigurăm că statul român le creează condițiile legale pentru a se bucura de drepturile garantate de Constituție, legea supremă într-o țară democratică. De noi depinde să ne asigurăm că acești oameni nu sunt discriminați în niciun domeniu, conform tratatelor la care România a aderat. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTI nu sunt respectate în țara noastră, iar persoanele din această comunitate nu beneficiază de protecție nici măcar împotriva discursurilor de incitare la ură și a violenței homofobe. Vă mărturisesc că am constatat cu regret că nici în Parlamentul României persoanele LGBTI nu se bucură de același respect ca persoanele heterosexuale. Este regretabil că atunci când vorbim despre familie sau valori tradiționale uităm că singurele lucruri care nu ar trebui să lipsească dintr-o relație sunt respectul și dragostea – nimic altceva. Uităm că trebuie să sprijinim relațiile construite pe aceste fundamente, indiferent de genul sau de orientarea partenerilor – mai mult, avem responsabilitatea legală să facem asta. Cu atât mai mult cu cât realitatea este cruntă: cote alarmante ale violenței domestice, risc de sărăcie și de abandon școlar crescute, sute de mii de copii cu părinți plecați în străinătate, mii de copii abandonați, mii de copii care fac copii etc. Aceasta este realitatea, iată adevăratele probleme ale familiei care ar trebui să ne preocupe, și nu ce orientare sau comportament intim să aibă oamenii în viața lor privată. Iubesc libertatea - pentru asta vă invit să luptăm împreună și să votăm împreună! Respect dreptul la iubire - fiecare e liber să iubească pe cine vrea, când vrea și cum vrea. Respect mamele și tații care-și cresc singuri sau în cuplu copiii, respect femeile și bărbații care se dezvoltă și se împlinesc fără să se căsătorească, respect cuplurile care aleg să nu se căsătorească, dar trăiesc fericiți împreună. Respect persoanele care includ în familia lor rude îndepărtate, prieteni vechi, chiar animale de companie. Dincolo de forma de organizare, de numărul membrilor săi, de orice alt criteriu, o familie se bazează pe iubire, respect, înțelegere și grija pentru celălalt. Sper că vom găsi împreună înțelepciunea și pârghiile să ne asigurăm că dragostea învinge ura. Sper, pentru că suntem cu toții oameni, suntem cetățeni, suntem în 2017 în Europa, leagănul democrației și al drepturilor omului.” sint sigura ca asta cu europa leaganul pestelui prajit n-o crede nici ea, pare o fata prea desteapta ca sa creada asa o timpenie - in rest, totul mi se pare atit de frumos si de corect incit nu-mi puteam dori cadou mai frumos de intrat in luna ramadanului. a nu, wait - it gets better: cica florina presada a fost aleasa vicepresedinte. io zic ca-i de bine, usr is back.
s-au facut 4 ani de cand s-a dus cristi. 4 ani de cand l-a omorat homofobia. 4 ani de cand am inchis pagina prima pagina de facebook a grupului care. am facut poza lui cristi poza noastra de profil, si apoi am inchis pagina. am facut asta pentru ca asa s-a tradus in mintea mea cuvantul "doliu". ieri la pride m-am gindit mult la zimbetul lui modest si super sexy, la prezenta lui discreta si eleganta. la atentia luila detaliile cele mai bizare, desi in general era mai visator. am incercat sa-mi imaginez conversatia din timpul pranzului pe care l-a luat cu mama lui in vizita la bucuresti chiar cu o zi inainte sa-si ia cristi zborul. la motivele pentru care s-a aruncat de la etajul 8 al blocului in care locuia, dupa ce ne daduse semnale pe care noi le ratasem. n-am fost prietena foarte apropiata cu cristi, dar timp de vreo 2-3 ani l-am vazut mai des decat pe multi dintre prietenii mei apropiati - asa s-a intimplat, lucra fix linga casa mea, iar eu mergeam acolo des la cafea cu alt amic, si mai schimbam uneori cate-o vorba-doua. de vreo 2-3 ori, nu mai mult, am avut niste conversatii ceva mai lungi, in care ceva a click-ait si ne-am aratat reciproc simpatie - dar cumva, cum se intimpla, lucrurile nu s-au "legat" ca sa devenim si buddies. ai fi zis ca moartea lui n-avea de ce si cum sa ma afecteze cine stie ce. wrong. dupa ceremonia de incinerare, m-am dus la scoala, aveam ore. prima era chiar cu clasa la care eram diriginta - deci teoretic, puteam sa ma simt ok sa le zic de unde vin, pe drum m-am hotarat insa ca n-are rost, si ca o sa intru si o sa imi cer scuze pentru intirziere (oricum intirzii de regula la prima ora, deci nothing special there), iar apoi o sa incep lectia si gata. ce mare branza. wrong again. am intrat in clasa si cand am dat sa zic sorry im late you guys i just started bawling. un plans ca bocetul matusi-mii la moartea si parastasul maica-mii, sora ei. cu urlet si jale si spaima si furie. de ce mai baiatuleeeeeeeeeeeeeee va fut in gura pe toti homofobii si pe mama voastra si pe copiii vostri homofobi si pe tooooooooooooooooooooooooti de ce n-am vazut nimic de ceeeeeeeeeeeee m-a potolit delia, o copila care atunci era a noua sau a zecea, si care pierduse pe cineva important de foarte curind. asa am aflat. ma mingiia pe mina si zicea incet ai dreptate, e nedrept ai dreptate. si nu-mi zicea hai hai gata, cum ar fi facut un om mare, nu-mi zicea shhhh gatagata. doar ma mingiia asa usor si-mi zicea ca am dreptate. si am urlat pina m-am stins. si am luat o hotarire, si de-atunci incerc sa ma tin de ea: daca se poate sa nu mai moara oameni din cauza homofobie si transfobiei, asa cum mor sau se imbolnavesc atit de grav atit de des, atunci eu o sa ma straduiesc cat pot. mai am 4 ani pina sper sa-mi iasa probabil cel mai greu si important proiect: norme clare sau legislatie cu cap pentru recunoasterea legala a identitatii de gen. pentru ca fetele trans sa nu mai faca sexwork pt ca n-au de ales, sa nu mai pateasca time and time again tot felul de cacaturi si sa ia pastile ca sa reziste si sa se futa la cap pe chestia astaaaaaaaaaa pentru ca pustii trans sa nu mai ramina repetenti sau sa abandoneze scoala sau sa devina la fel de transfobi ca cpf pentru ca e pur si simplu PREA MULT pentru ei sa tranzitioneze in timpul anilor de liceu - pentru ca E, dar in acelasi timp oamenii NU MAI POT sa se duca la scoala ca baieti cand sint fete si ca fete cind sint baieeeeeeeeeeti pentru ca mamele de tineri trans sa nu ii mai dea afara din casa dupa ce acestia au facut imprumut la banca ca sa cumpere un apartament, la care platesc rate desi mama aia i-a aruncat pe strada dupa ce s-a vazut cu casa. daca nu esti fata normala n-ai cum sa stai in casa mea. helloooooo, baiatul asta pe care tu-l vrei fata normala plateste ratele vacoooooooooooooo nu stiu daca exista viata dupa moarte. nu stiu daca lui cristi ii pare bine ca a scapat de vremurile astea tare complicate din ultima vreme, in care totul pare s-o ia pe un traiect din ce in ce mai complicat si mai de cacat. nu stiu daca e suparat ca s-a grabit si l-a lasat singur pe george, la risc grav de pierdut mintile - nu stiu daca se uita la "noi doi" pe repeat, si se gandeste intruna la iubirea lor "ca-n filme," pe care regizorul claudiu mitcu chiar a facut-o film in 2011. mi-e greu sa ma hotarasc ce varianta prefer, de dragul lui: ca dupa moarte nu e nimic, sau ca e ceva. nu pot sa aleg pentru ca nu stiu spre ce credea/vroia sa zboare el in ziua aia de acum 4 ani, cand s-a aruncat de la etajul 8. stiu doar ca ma mai gandesc la el, si o sa ma gindesc mereu, cu zambet de drag si tristete. am scris asta ca sa stii, just in case ca e totusi ceva dincolo de moarte. si ca sa stii ca incerc, just in case ca e totusi ceva dincolo de moarte - ca poate-mi pui o pila draguleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee si ca sa mai stii ca de cate ori citesc poezia asta, ma gindesc la george al tau, si il pup in gand. m-as fi bucurat sa ne fi imprietenit inainte de moartea ta... m-am gindit des in astia 4 ani si la el, dar m-am temut sa il caut asa nitam-nisam. inca mai sper ca itzele se vor lega si ne vom imprieteni din intimplare, fara sa trebuiasca ca grija mea sa ii aduca suferinta amintirii de fiecare data. Stop all the clocks, cut off the telephone, Prevent the dog from barking with a juicy bone, Silence the pianos and with muffled drum Bring out the coffin, let the mourners come. Let aeroplanes circle moaning overhead Scribbling on the sky the message He Is Dead, Put crepe bows round the white necks of the public doves, Let the traffic policemen wear black cotton gloves. He was my North, my South, my East and West, My working week and my Sunday rest, My noon, my midnight, my talk, my song; I thought that love would last for ever: I was wrong. The stars are not wanted now: put out every one; Pack up the moon and dismantle the sun; Pour away the ocean and sweep up the wood. For nothing now can ever come to any good. - W. H. Auden saptamana asta a fost ziua europei. ziua in care sarbatorim ceva, nu mi-e clar ce, poate faptul ca apartenenta la ue ii obliga pe politicieni sa nu ne-o bage chiar in fata tot timpul - desi hm.... dupa porcaria de miercuri sint tot mai putin convinsa... am scris pe fb miercuri, si ramin la parerea mea ca daca vrei referendum si daca vrei sa votezi da la referendum, inseamna nu doar ca esti homofob/bifob/transfob sau cum se mai cheama oamenii care-si raspund la intrebari etice imaginandu-se obligatoriu si fix in secunda 2 in pat facand sex (eventual cu ceva elemente bdsm) cu un baiat/fata invers dkt cu cine i-a invatat p ei tata popa si/sau mami si/sau tati ca e "normal" sa ti-o tragi. inseamna ca esti si prost. sau ca nu gandesti for yourself - ceea ce-i cam tot aia. certainly, you are not by far as gorgeous as the student who decided it was ok to come out to me, and ask for counsel regarding the mother. poza asta e dedicata amindurora: prezenta mea la pride anul asta e (si) despre voi, doi oameni minunati care se respecta reciproc, chiar daca nu inteleg tot ce li se intimpla in perioada asta. bratara asta a venit tocmai de la pride-ul de la tokyo, care a fost acu de curand, si mi-a venit via doi cosbuc alumni lgbtq. deci sintem peste tot, get over it CfP:)) dar sa revenim la ziua europei. ce-ar fi de sarbatorit, hm. poate faptul ca putem circula liber prin europa. da asta da clar. poate faptul ca apartenenta ungariei la ue il obliga pe orban sa-si tina caii dementi cat-de-cat. asta clar. amar. poate faptul ca ne-am civilizat si noi, am devenit europeni. mmmmnustiu, zau. mi-e greu sa-mi dau seama cat/daca ne-am civilizat, si de fapt nici nu sint foarte sigura cat/daca vreau sa ne "europenizam" chiar asa de rau. blame it on "ginta" mea - or the wtf-ness of the yoddling pe care niste oameni s-au gandit ca ar fi the best touch for romania's flavor la euroviziune. (in schimb cat de true si blana au fost moldovenii frateeeeeeeeee) trebuie insa sa recunosc ca apartenenta la ue ne ajuta pe noi astia mai activisti pentru drepturile omului din fire sa facem galagie fara sa fim (mereu) arestati/amendati/interpelati/amenintati si sa ajungem si la rezultate din cand in cand - pe principiul "uite, la ei se poate, trebuie sa se poata si la noi, e si recomandare de la consiliu, ce dracu!" scriind asta imi dau seama ca a trecut deja un an din my 5-year plan pentru norme decente, simple, realiste si cu cap-coada pentru recunoasterea legala a identitatii de gen. doamne ajuta, cate ceva-ceva, intre cursuri si injectii, apucai sa fac in anul ce aproape se incheie since i committed to this, pe o pajiste in buzau. slava domnului cu fifi si dana - si ue, hai. daaaaar sa vedeti ce ironic, dana si fifi: ca sa ma calmez dupa basiniada de la camera deputatilor de miercuri, am recitit povestea legii de recunoastere a identitatii de gen din argentina, de la a carei votare in parlament s-au facut, tot de ziua europei, 5 ani. deci cum s-ar zice argentina a dat cu umpic de speranta, pe cale de curcubeu, de peste ocean taman pana aici in lirei. deci mi-au trecut dracii de ce facura dipotatzii, m-am culcat si am visat ca mergeam cu zapacitul meu de a sa depunem cacati pe noi dosarul la tribunal si ne trimiteau la primarie sa-si schimbe buletinul la un ghiseu. nebunie <3 saptamana asta la scoala am avut prezentari orale despre chestii care have made a huge difference in their lives, genul de treaba dupa care intri intr-o noua etapa a vietii, in care faci lucrurile altfel pentru ca ai trecut prin chestia aia care has made a huge difference. am aflat de niste super filme (exam, 2009 duoamne cum a fost alaaaaaaaaaa), despre ce face baschetul din om, despre stiinta si arta face-reading-ului (poate ma duc si io la cursul ala!), despre super-powers as achievable goals (dadada, gen flying and stuff). im more in love with my demigods in 10u3 than ever. in loc de poezie si telectualisme, va las cu doi sportivi de caracter de la r3, spre oftica copiilor cuminti care invata prezentarea pe dinafara si dupa aia fac saracii poc ca ii pui sa refaca totul: stoe si vladutza. vladutza, asa ii zic eu lui, la feminin, are de obicei un rinjet d-ala de copil care tocmai a primit o acadea maaaaaare. pana la prezentarile astea credeam ca stoe e soarele lui. acuma ma gindesc ca s-ar putea sa fie fix invers. vladutza i-a dat lui stoe o directie misto, pe care stoe ne-a impartasit-o cu ceva emotie. si mi-a picat o fisa ca bai du-te de aici, e fix invers, de fapt stoe se ia dupa vladutza. anyways, cum o fi cum n-o fi, vladutza pozeaza aici pios-patruns in prea-fericitul baschetului, iar stoe face un selfie de cuplu. i love them to pieces, tho' they drive me nuts in class often. [wouldnt have them any other way. shhhhhhhhhhhhhhh:)] saptamana asta a fost de (re)conectare cu oameni si activitati misto din vechea mea viata, si cu oameni si chestii misto care intra usor-usor in cea noua. m-am dus la targul de arta organizat de branea, si seara tarziu dupa ce-a plecat toata lumea am stat la sfat tarziu in noapte si ne-am regasit intimi si firesti si trusting each other's good faith ca-n zilele de "stimati colegi". e un om frumos si destept si bun stimatul coleg, sper sa-i mearga bine cu galeria pe care a pornit-o: la centru in baicului a fost altfel saptamana asta - au inceput sa ma recunoasca oamenii, se aud strigate de ce faaaaaaaaaaci cand apar, iar mamicile unor copii au vrut sa-mi faca poze cu copiii lor. it's beginning to feel a little bit like home. cel mai mult ma bucur de bond-ul cu o fata cu o istorie de s-ar chinui autorii de cele mai fucked-up scenarii sa-i reconstruiasca la ghici povestea si n-ar reusi nici a mia parte. ne-a luat un pic de efort, dar in final here we are, friends. mi-a zis ca ii place de mine si ca imi accepta propunerea de proiect artistic impreuna: ea sa faca vreo 10 lucrari, eu sa-i gasesc materiale si loc de expozitie. daca va place ce vedeti mai jos, poate va scotociti de umpic de acriluri sau acuarele sau cu se mai picteaza. e o fata care a trecut prin chestii inimaginabile si are un puhoi de probleme care pe cei mai multi dintre noi ne-ar fi strivit de mult. o sa o invit o data pe aici, pe blogul asta - deocamdata va las aici doua-trei lucrari de-ale ei. alta chestie importanta ce s-a intimplat saptamina asta este ca am inceput lectiile cu un baiat din ferentari - de fapt cosmin e dintr-o familie simpla si deloc well-off din jud buzau. a venit la buc intr-a saptea (acum e a opta) si s-a re-branduit baiat de ferentari, ca s-a prins ca e cool:) nu e prost deloc cosmin al meu, asa dulce si laid back si foarte la locul lui cum e el. ma ajuta mult sa ma tin la curent cu ce se intimpla in alte scoli, sint destul de rupta de ce se intimpla de exemplu la gimnaziu in scolile de cartier. povestea lui cosmin despre ora de latina. l-am pus sa-mi povesteasca cum decurge ora, ca sa inteleg un pic despre cum e proful, ca sa-l ajut poate sa-si redreseze situatia (de corigenta pe primul, nota mica deja pe asta). ce zice copilul: pai, domnul profesor intra in clasa, noi trebui sa ne ridicam in picioare la marginea bancii, sa zicem buna ziua, apoi stam asa pana isi da jos haina, si-o pune pe scaun si se aseaza. dupa ce ne raspunde buna ziua copii, putem sa ne asezam. si evident, nu misca nici musca toata ora, decat daca ii da voie dom' profesor sa se baseasca. (rezumatul restului povestii lui cosmin, in cuvintele mele.) oops. stiti cum se zice in latina "cum o dai, cum o iei, tot de cacat"? ceva cu lupi, stati sa caut. en fin, tineti-ne pumnii. de descurcat ne descurcam noi pin' la urma, bah da' ce nazism, frate. m-am mai re-conectat si cu victor si roland saptamina asta. sidenote: acuma pot sa mor linistita, mi-am vazut visu' cu ochii: victor mesterind si dupa aia chilling in gradina mea <3 daca scap si nu mor (no wait, katia!), in vreo doua luni dormitorul meu o sa arate cam asa - minus caloriferu' - iupiduuuuu! ma duc sa mai prind umpic de moliciune la plaja din fundu' curtii, si s-o astept pe lache sa vina la cafea/lunch. btw, (irina) lache e un re-connect foarte special si de un mare fel. m-am trezit ca aceasta "fata simpla de pantelimon", cum ii zic eu la misto de cand era mica, o cosbuc student-then-alumna cu care am fost mereu aproape dar nu neaparat super apropiate ci asa, cumva lejer-solidare una cu cealalta - fata asta a umplut cu brio golul produs de rupturi importante in ultimul an. m-a ajutat, cu intrebari mici si propozitii neterminate (singura fiinta de pe lume care nu ma enerveaza cand vorbeste in propozitii suspendate!) sa inteleg situatii si relatii care s-au transformat peste noapte din bliss in nightmare sau in meh, m-a ajutat la fundraising, mi-a facut cumparaturi pentru serbare, m-a scos la beri, ma verifica periodic. e un fel de petra pe invers, dar cu acelasi fel de spirit - huge as fuck, just not loud. so it takes you a while to discover it. va pun aici o poza de-a ei de la un chef unde s-a pus in cap - o chestie pe care lache o face rar da' bine. i-a zis pacify la poza ea. mi se pare misto pentru ca e loose si vizibil spiritul ala al ei de ziceam mai sus. si mi se mai pare ca se potriveste manusa cu atlantis a lui auden (menos ultima strofa, o penibilosenie mistica pe care sigur nici lache nici io nu ne-am coase-o cu cotton perle pe etamina:) dedecatzie fara numar lu' lache si spiritului ei <3 ATLANTIS Being set on the idea Of getting to Atlantis You have discovered of course Only the Ship of Fools Is making the voyage this year, As gales of abnormal force Are predicted, and that you Must therefore be ready to Behave absurdly enough To pass for one of The Boys, At least appearing to love Hard liquor, horseplay and noise. Should storms, as may well happen, Drive you to anchor a week In some old harbour-city Of Ionia, then speak With her witty scholars, men Who have proved there cannot be Such a place as Atlantis: Learn their logic, but notice how its subtlety betrays Their enormous simple grief; Thus they shall teach you the ways To doubt that you may believe. If later, you run aground Among the headlands of Thrace, Where with torches all night long A naked barbaric race Leaps frenziedly to the sound Of conch and dissonant gong; On that stony savage shore Strip off your clothes and dance, for Unless you are capable Of forgetting completely About Atlantis, you will Never finish your journey. Again, should you come to gay Carthage or Corinth, take part In their endless gaiety; And if in some bar a tart, As she strokes your hair, should say This is Atlantis, dearie, Listen with attentiveness To her life-story: unless You become acquainted now With each refuge that tries to Counterfeit Atlantis, how Will you recognise the true? Assuming you beach at last Near Atlantis, and begin That terrible trek inland Through squalid woods and frozen Tundras where all are soon lost; If, forsaken then, you stand, Dismissal everywhere, Stone and snow, silence and air, O remember the great dead And honour the fate you are, Travelling and tormented, Dialectic and bizarre. Stagger onwards rejoicing; And even then if, perhaps Having actually got To the last col, you collapse With all Atlantis shining Below you yet you cannot Descend, you should still be proud Just to peep at Atlantis, In a poetic vision: Give thanks and lie down in peace, Having seen your salvation. azi o sa scriu postul de ieri - e 1 mai, e liniste si soare si zi libera, zic ca merge sa fentez un pic. in ultima duminica a lui martie am facut o retrospectiva, un fel de trecere in revista a lunii. zic sa pastrez obiceiul, pentru pastrarea memoriei si luare aminte - a mea, sigur. nu stiu cu voi cum e, de ce cititi pe aici - io scriu ca sa tin minte si sa pricep, cit pot. luna asta a fost luna cu multe. cu moartea mamei, da, dar despre asta n-o sa mai scriu. o sa scriu despre 4-5 chestii care mi-au insemnat prierul, cu smears of different colours and scents. la inceput de luna m-am trezit cu ilici, pe care-l stiam in danemarca. vizita lui mi-a ridicat cu vreo doua liniute bune nivelul energetic, si mi-a amintit cum e sa fii bine si aproape cu cineva. m-a facut sa ma gandesc un pic la de ce e asa de firesc si de frumos cu el, indiferent cit de mult a trecut de cind nu ne-am mai vazut sau vorbit. mi-a picat fisa ca e din cauza de A studies, primul grup de consiliere si suport pentru adolescenti consumatori de droguri pe care l-am pornit in cosbuc cind ilici era a unspea. deci acu vreo 5-6 ani, cred. a fost foarte misto experienta aia, mai intai pentru ca am pornit-o foarte subversiv - i-am zis A studies pe post de "addiction studies" si am prezentat/documentat-o la directiune ca un club extracurricular de studii culturale pe fenomenul dependentei, complete with lista de filme si carti pe care o sa le parcurgem. am parcurs si din alea, but most importantly am facut un grup la care ne-au ajutat cu informatii si servicii niste oameni ca stefan iancu si cristian branea si marian ursan, si la care au inceput dupa cateva intalniri sa vina si tineri care nu erau elevi la cosbuc. se aduceau unii pe altii ca era misto si util -martea dupa-masa, pentru cateva ore, mancam impreuna si vorbeam despre ce mai face fiecare,ce-a mai patit etc, ne uitam la documentare sau citeam cate ceva legat de consum sau dependenta de droguri, cateodata aveam un guest speaker. am patit cateva chestii impreuna, didnt we burchiupopeascadanielabunicagagicalubunicairinaanatheamaria, de vreo doua ori m-am super cacat pe mine, devreo doua ori v-ati super cacat voi pe voi (mai ales mihai:)) - dar cumva ne-a iesit, a fost chiar blana. iar asta in mare parte se datoreaza lui ilici. si de asta eu si cu el sintem asa, si ma bucur mult ca e in viata mea si ca ii merge ok. o sa vina iar la vara sa puna muzica, a prins super bulan cu firma care organizeaza summerwellu si numaistiuce. im so fucking proud of him. and look how beautiful he is <3 ![]() pe urma a fost cercetarea si ghidul pe consumul de alcool la adolescenti - mi-a prins super bine, beau mai putin acum:) plus ca m-am reconectat cu tudor kovacs si eugen hriscu, ceea ce intotdeauna e de bine. am tinut pentru prima oara in viata sesiuni de training cu 150 de participanti, premiera mondiala si pentru mine si pentru tudor (si el a tinut, tot in premiera, sesiuni cu acelasi nr de participanti). a iesit, culmea - iar feedbackul dat de participanti ne-a crescut actiunile la unicef. dar partea cea mai meaningful a fost ca m-am dus la constanta doua zile sa termin de scris ghidul, singura. baietii au fost de acord sa-mi plateasca un writing retreat de doua nopti bless them - pe mama o ingropasem de o saptamina, dar nu prea reuseam sa m-adun acasa, si am zis hai sa ma rup si sa ma car undeva, poate iese. si cum stateam eu asa acolo si scriam, si mai ieseam sa mai fumez o tigara pe plaja, si ma intorceam si mai scriam, si apoi mai faceam o pauza sa mananc si sa ma mai plimb un pic, imi faceam un pic de ordine in cap si in suflet. si mi-am dat seama ca frate de-acum esti singura-singurica si de capul tau, asta ai vrut de fapt dintotdeauna right? deci cam asa o sa arate lucrurile dejnainte, din cotidianul vietii tale o sa faca parte chestii de genul cercetari, rapoarte, ghiduri, traininguri si conferinte. uneori, ca azi, ceasuri lenese in care o poti iesi la plimbari lungi cu ginger, sau sa stati amindoua in curte pe iarba la plaja, cu o carte si o bucata de paine cu masline proaspat scoasa de la cuptor. uneori scurte calatorii "de placere" sau cite un concert de 2-3-4-5 stele. spectacole cind si cite vrei, bani mai multi si dati doar pe ce si cind ai tu chef. in timp ce scriu astea, zambetul incepe sa mi se largeasca, apoi colturile gurii imi cad incet, inapoi in pozitia de "bah, e misto da' cumva tot e umpic trist." - bah mdeah, asa e, imi zic. da' nah, it takes a bit of time, you know. pe post de enforcer si (auto)incurajare, mi-a venit in cap vorba asta a lu' c.s.lewis, domnul pe care majoritatea il stiu doar ca autorul narniei. luna asta am mai avut parte si de lectia oferita de experienta cu materialul publicat de cei de la casa jurnalistului despre acel om cu probleme, pornind de la toata nebunia cu balena albastra. desi inca n-am inteles daca in spatele materialului se afla si altceva decat goana dupa un senzationalism deampulea. n-am putut sa fiu de acord nici cu negativismul la fel de senzationalist si deampulea al iuliei popovici in adevarul, in legatura cu ce s-a intamplat acolo. eu tin si la bun simt si la libertate in egala masura, de aceea mi-e greu sa ma situez de-o parte sau de cealalata a zidului care imparte situatia asta in doua... as vrea sa cred insa ca toata lumea din povestea asta, si cei de la cj, si cei care le-au sarit (mai mult sau mai putin constructiv/elegant) cu critica la beregata, e la fel de convinsa ca si mine ca ce conteaza cel mai mult e sa have good faith, and assume that the others have it too. pentru mine e foarte reassuring sa stiu ca the good guys are friends intre ei, si ca paranoia and self-righteousness se intimpla la altii, nu la ai nostri. pentru detalii suplimentare, vezi poem cs lewis:) sau gandeste-te la un moment in viata cand ai fost foarte convins de o chestie, ca sa-ti dai seama (mult) mai tarziu ca lucrurile nu erau deloc cum ai crezut tu. ca prietenul ala de fapt nu si-a abandonat copilul, ci gagica-sa i-a interzis sa vina ever, ca profa aia nu te ura ci dimpotriva a pus umpic umaru' sa nu te mai f boul ala de mate sau boul ala de istorie, dupe caz. ca de fapt mori dupa spanac si te oftici ca ai crezut ca e yuck pana la 25 de ani. ca iubirea e un basm da' de fapt e unu' cam de cacat banubadabanubadabadracustiedecateoriosaterazgandesticuasta daca ar fi sa scriu o poezie-replica la ce-a zis mr lewis, ar fi despre cercurile unui copac. spre centru sint mai inghesuite, spre exterior mai largi, ati observat? da, v-ati prins: invatam mult si des cind sintem mici, si in pasi mai largi cind sintem mari. scriind asta mi-a picat fisa si de ce: din cauza ca de fapt cind sintem mai mari revenim la ce credeam c-am invatat/stiam de dinainte. si ne intrebam daca chiar asa o fi, daca chiar asa om fi, si ce inseamna de fapt. am gasit o imagine care zic eu ca ilustreaza la dunga si poezia lui cs lewis, si teoria mea despre cercurile vietii/omu-ca-pomu. intre timp au inceput sa mi se invirteasca in minte si niste vorbe-imagini-oameni-momente-cercuri food love play daughterhood freedom daughterhood! play alcohol friendship love alcohol food play sex/alcohol love?! parenthood oops oooooooops! freedom curiosity fear youtalkingtome?! fuckofforillsmashyourheadin direction bills conferences alcohol! alcohol? love-is-meaning thankyouforeverything yes, you too this circle is you and that one and that one too. and that other one is you. yes, you. and this one here. and that one there, remember that place? exhaustion direction hope going to where everything ends and begins anew over and over and over again. home-in-may |
Archives
January 2021
|